Scrisoarea domnului care a iubit-o foarte mult pe doamna D

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Am hotărât să stăm cât mai mult împreună. Să nu ne fie greu şi să nu ne plictisim, va să stăm pe rând. Adică, stau eu o noapte lângă tine, apoi stai tu o noapte lângă mine. Sau invers. Şi tot aşa. La rândul meu, am să am grijă să nu se întâmple nimic monoton, totul să fie deosebit. Dacă nu va fi astfel, riscăm să ne lovim de Martin Heidegger în cea mai simplă şi grozavă definiţie a domniei sale: nimicul este absenţa totală a deosebirii! De acord, da? Printre alte activităţi specifice şederii laolaltă, am să-ţi spun, de pildă, că trupul tău este floare la ureche şi că sufletul tău nu poate fi altceva decât adierea unui fluture bezmetic printre orhidee şi mărăcini. Am să-ţi aduc aminte că Dunărea locuieşte în apă şi că Luna stă în mişcare. Sau, ca să nu te mai sperii niciodată, am să-ţi şoptesc adevărul în faţă: moartea este o bagatelă şi poartă sânge de păpădie…Şi, aproape de sfârşitul rândului meu, am să urc tocmai până la ochii tăi (dacă eşti pe picioare) ori am să merg tocmai până la ochii tăi (dacă eşti culcată) şi am să mă uit în ei…Apoi, la rândul tău, când eu am să dorm (sau mă voi preface că dorm) şi tu vei privi în oglindă, să vezi ochiul meu drept în ochiul tău stâng, să vezi ochiul meu stâng în ochiul meu drept…ca şi cum te-ai vedea pe tine uitându-te la tine, pe mine uitându-mă la mine, pe noi uitându-ne la noi…Şi, printre alte activităţi specifice şederii laolaltă, să-mi spui dacă arhanghelul iubirii a fost arestat şi dacă a fost executat în piaţa de păsări, să-mi aminteşti unde se ascund fluturii când plouă…Şi, aproape de capătul rândului tău, să urci sau să mergi tocmai până unde am urcat sau am mers şi eu…nu cumva, când vei dormi ori te vei preface că dormi, să privesc degeaba în oglindă…

Apoi, după ce vom fi stat toată viaţa şi toată moartea împreună, la despărţire (vine şi asta, nu?), în urma noastră, în cădere, steaua ta perpendiculară pe steaua mea perpendiculară pe steaua ta perpendiculară… (sau invers) va desena pe praful şi ţărâna cerească/pământească implacabila şi impecabila definiţie a lui Heidegger: nimicul este absenţa totală a deosebirii!

Citit 1396 ori Ultima modificare Joi, 02 Februarie 2012 17:57

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.