Domnul acesta (un romantic întârziat şi naiv până la obrazul celălalt) îmi lasă (aproape) zilnic mesaje scrise în cutia cu celebrul păianjen hodorog. Sunt interesante, unele sunt demne de literatura despre îndrăgostiţi, zici că-s copiate din corespondenţa dintre Eminescu şi Veronica…Domnul acesta, dacă mai scrie aşa (şi mai şi citeşte, bineînţeles!) riscă să ajungă scriitor, adică "cerşetor cu legitimaţie" (cum adevărat zice poetul Vasile Sevastre Ghican)….Domnul acesta îmi hrăneşte şi păianjenul din cutia poştală, în semn de răspuns la faptul că îi citesc paginile memorabile, probabil. Sau, pur şi simplu, din milă pentru sărmana arahnidă care o să intre în cartea recordurilor deodată cu mine şi cu domnul înamorat lulea, dar şi cu doamna care-i împărtăşeşte triumful devastator al Iubirii!…
Iată ce-mi scrie despre doamna Lui în mesajul de ieri: "Uite, sunt mai singur ca Singurătatea, sunt mai trist ca Tristeţea, sunt mai fericit ca Fericirea!…uite, acum sunt acolo, tu eşti cu mine, avem aici (ul) cu noi, eu te sărut o mie de ani pe secundă, tu mă iubeşti mai mult decât se înţelege din epitaful de pe crucea lui Esenin (şi-a iubit şi ţara şi pământul/ cum iubeşte crâşma un beţiv)!…Uite, să fi fost acolo când te-ai aşezat "puica" (din cauza câinilor care s-au repezit la tine când te duceai să iei caşul de la stâna din Suraia), să fi fost acolo şi să-ţi zic: stai liniştită, câinii sunt nişte cuvinte normale, să vezi (şi să vadă şi să vadă şi ei) ce le fac în literatură!…şi să te fi luat în buzunarul de la piept (sau direct în inimă, da??) şi să-ţi fi mângâiat ochii cu o floare de salcâm, şi acum să te scot din piept, cu tot cu inimă, şi să-ţi şoptesc: uite o fată cu ghetele pe dos, o fată care a zis că vine mai târziu să ne zvârlim sufletele aprinse în fântână, şi să vezi ce apă tămăduitoare se face şi rămâne în lume!"…
Nici nu-i de mirare, mai ales că domnul acesta (am aflat alaltăieri, de la doamna Mi) a învăţat "Crinul din Vale" (a lui Balzac) pe dinafară, iar acum învaţă "Geniu pustiu" pe de rost!…Chiar l-am rugat, într-o convorbire telefonică, să stabilim o întâlnire şi să văd cum arată un om năucit din dragoste pentru doamna Ta, doamna Lui, doamna Ti!…Şi s-a eschivat elegant, a refuzat politicos şi mi-a amintit o maximă devastatoare a lui Alexandru Macedonski: "Este o mare suferinţă să iubeşti, este o mare nenorocire să scapi de această suferinţă!"…
Cică domnul acesta trece (în fiecare dimineaţă) spre nordul Moldovei de sud şi se întoarce (seara) cu sufletul plin de sudul Moldovei de nord.
