Pe lista (nescrisă) de priorităţi, foamea ocupa (totdeauna) ultimul loc. Celelalte activităţi (foamea este o activitate, da?) se află pe primele locuri, iar prima dintre primele se numeşte muncă. Joaca nu-i trecută pe listă, dar o întreţinem şi o întrebuinţăm fraudulos, cu orice risc, cel mai mare dintre acestea fiind chelfăneala însoţită de muştruluială şi de promisiunea "îţi pun pielea pe gard!", promisiune mereu amânată, dar prezentă în aer, în apă, pe pământ, în somn, în ghiozdan, în călimară!... Munca (încă de pe atunci, pe cale de dispariţie) este valabilă numai pentru cei săraci, chiar dacă sunt "spirt" la şcoală, cum zice învăţătorul Ion Răşcanu. Norocul tarlalelor este că cei bogaţi sunt foarte puţini, şi de aceea pârloagele sunt rare, dealurile şi văile sunt organizate ca în moleculă, chiar dacă CAPeul este considerat un fel de bau-bau în ochii capitalismului mondial!...
Iată, suntem la prăşit păpuşoi pe Lacuri. Rândurile-s foarte lungi, nu li se văd capetele. Prăşim mult şi bine. Nu înjurăm, nu blestemăm. Şi ce soare! Şi avem grijă şi de vaci, că laptele-i baza familiilor noastre, adică acele cu copii mulţi şi venituri puţine! Cei care merg la şcoală dimineaţă, prăşesc după amiază. Şi invers. Şi trebuie să şi învăţăm! Şi trebuie să şi scriem temele! N-avem voie să spunem că n-avem timp, să cârtim, să facem mofturi, pentru că "îţi pun pielea pe gard!" vibrează peste tot, asigură curăţenia şi ordinea în mintea şi în trupul nostru prichindel, chiar dacă sufletul ne este bântuit de boroboaţe şi dodii (copilăreşti, bineînţeles)... Da, prăşim cu norma stabilită de mama! Prăşim bine, nu în ciuda sapei şi a şefului de tarla, nu în dorul leliţei, nu negru peste verde! prăşim cu tragere de inimă, cum se spune! prăşim şi recităm poezia, rezumatul, lecţia, tema învăţată/scrisă aseară, la lumina lămpii cu gaz, la lumânare, la focul din vatră, la candelă, la revărsarea lunii, la lumina ochilor mamei, la tot ce îndrăzneşte să facă scânteie şi lumină!...Mai şi mâncăm? Sigur că da! Să vedeţi (mâine) cum păcăleam foamea...şi cum nu am suferit (şi nu am murit) niciodată din cauza dumneaei!
