O invitaţie la umbra fluturelui mov

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Stau pe un pat mobil. Stau verticali. Ca să fie înalţi. Ea citeşte. El ascultă. Ea este foarte atentă şi citeşte foarte frumos şi corect. El este foarte atent şi se uită la ea foarte frumos şi corect. Ea citeşte: "întind mâinile şi simt că ating/ trupul tău plecat să aducă/ nişte apă vie pentru sufletul meu/ căzut în nesimţire şi rugă// întind mâinile şi simt că atingi/ lacrimile mele ajunse până/ se îneacă în ele linia vieţii/ descrise veşnic în limba română"...Şi tace. Şi tace şi el. Şi oare ce să înţeleagă din această simplă şi superbă aşezare de cuvinte, din această minunată odă închinată limbii române, dar şi iubirii, dar şi deşertăciunii, deopotrivă? Nu cumva este o invitaţie fină la umbra fluturelui mov, o alunecare în ispita înălţării prin păcat, o poftă nebună de măr interzis? Sigur că da! sigur că da!...

Şi se culcă. Sunt lungi. Lungi tocmai până la începuturile mărului cu şarpe înţelept şi ademenitor. Sunt lungi şi se întreabă fără să vorbească: oare ce o fi şoptit şarpele la urechea lui Dumnezeu?... Ea se opreşte şi zice: "hai să stăm! hai să stăm!"... El ascultă şi zice: "sigur că da! sigur că da!"...

Şi ce lumină puternică se izbeşte de fereastră!... şi ce ţăndări se face!... şi ce imagini sublime ale muşcăturii începutului se împrăştie în Univers!... În urmă, şarpele îşi face cruce şi trezeşte paradisul din somn, citind cu satisfacţie şi cu timbru răscolitor: "dinspre plecarea fluturelui mov/ flutură aripi lungi despre sosire.../ stau pe genunchi, sunt gata şi aştept/ să-mi bată-n geam aievea... să se mire/ singurătatea amăgirii care/ mi-a dat în clocot clopotul tăcerii/ şi mi-a zvârlit vioara-n voia morţii/ şi-n fără ne/sfârşitul re/vederii!"...

Stau pe un pat mobil. Stau înclinaţi, în semn de respect pentru trimisul special al Tatălui, domnul Şarpe. Stau înclinaţi în sensul bucuriei de a nu fi ratat ţinta pregătită şi ochită încă de dinaintea începerii acestui nesfârşit vindecător. Se aude o bătaie în uşă. E şarpele. Vine cu o nouă ofertă. Intră. Întinde mărul interzis. O muşcătură, două muşcături... Ea se opreşte şi zice: "hai să vorbim despre Univers!"... Sigur că da! sigur că da!... Oare unde o fi plecat şarpele?

Citit 6082 ori Ultima modificare Joi, 12 Iulie 2012 17:35

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.