Gata, s-a închis briceagul! Gata, a fugit puiul cu aţa! Gata, s-au tras obloanele prăvăliei! Gata, e finita la comedia/tragedia! Gata, s-a spart digul! Gata, s-a descheiat armistiţiul, s-a rupt înţelegerea, a intrat pacea în război şi războiul în pace! Gata... ce atâta vorbărie!... Pur şi simplu: gata! sper să-ţi ajungă, sper să fii lămurită, sper să nu mai baţi la poarta mea!...
Ştii foarte bine motivele pentru care nu vreau să te mai văd! Nu cumva să crezi că eşti urâtă! O să râdă lumea de mine când o să afle cauza pentru care ţi-am dat papucii, pentru care te-am tras pe tuşă, pentru care ţi-am devenit duşman definitiv... dar n-am avut încotro, mai ales că te-am avertizat de nenumărate ori, te-am prins cu flagrantul în timpul funcţiunii, te-am, te-am, te-am!... Chiar aşa: de ce m-ai înşelat cu altul? ţi s-a părut mai simpatic? ţi s-a părut mai înstărit, mai vivace, mai lovit de noroc, mai pătimaş decât mine? poţi să nu recunoşti că te-am prins cu el, atunci, pe câmp, în pantă, în direct, supt bătaia primăverii şi supt cântul tămăduitor al ciocârliei?... Ai făcut ce-ai făcut, ai venit cu o falcă în cer şi cu una în pământ, ai văzut că-i oleacă mai mare decât mine, ai văzut că io-s mai mic şi mai bleg... şi, gata, ai pus ochii şi laba pe el, l-ai luat aşa, în văzul lumii şi în miezul zilei, l-ai ademenit ca o escroacă sentimentală şi fără nici un Dumnezeu!... Să-ţi fie ruşine, nenorocito, cutro, haimanao, urâto, mangafao, nesătulo, caricaturo, pârlito, meschino, mercantilo, vicleano, ipocrito, mâzgălito, hlizito, curvo, falso, eterno...!... Trebuia să-ţi rup picioarele mai de multă vreme, trebuia să te scuip în felinare, să-ţi rup rochia de pe tine şi să te plimb goală prin ochii lumii, să mă tăvălesc de râs, văzându-te şi pe tine smiorcăind şi urlând în gura mare, neruşinato şi împuţito şi chioaro ce eşti!... Doar ai văzut că era la fel de sărac şi la fel de naiv ca şi mine, dar l-ai ales şi l-ai luat pe el! şi doar ştiai că ţin la tine mai mult, că-ţi scriu poezii şi te aştept să vii şi să ţi le citesc supt pletele lunii!... Ai văzut ce-ai făcut? câtă lume a plâns după el?... după el, bietul Titi Cujbă, care ne citea poveşti pe Valea Zimbrului şi pe Dealul Ciorii!... mânca-te-ar moartea de Moarte, ce eşti!... Să nu se mai întâmple, auzi!?
