Şi, cum povesteam în ziarul de alaltăieri, criminaliştii l-au desfăcut bucată cu bucată pe băiatul de douăzeci de ani. L-au desfăcut acolo, în lanul de păpuşoi, că nu exista nici o suspiciune în legătură cu motivele decesului: sinucidere...şi gata! ce mai tura-vura! ce mai atâta zarvă pentru un balaur nebun! ce mai atâta osteneală cu căratul în laborator!...
Aşadar, cum spuneam, i-au citit retinele....apoi, medicul legist şi executor al necropsiei (care citise Carl Sagan "Creierul lui Broca") propune să cerceteze şi materia cenuşie din cutia tânărului sinucigaş. Toţi sunt de acord, chiar şi popa sosit degrabă pentru împământare. Medicul scuipă în palme, ia o bucată de encefal, o ridică în dreptul cerului şi citeşte răspicat, cu timbru tremurând: "Focul meu arde numai lemne aduse de tine! inima mea se îneacă numai cu sângele tău! pot spune că flăcările lui sunt gata să moară de frig! despre numele Poeziei pot spune că-l bate frumos şi de tot Dumnezeu!...pot spune că astăzi va veni stolul acela de fluturi cu arcadele sparte, să-mi sângereze torenţial peste foc, peste dor! am să fiu acolo, am să fiu îmbrăcat pentru cina cea de moarte, am să fiu apărat de păsări, am să fiu învinuit de omor!...vino şi tu cu două-trei lemne! vino şi tu cu scara de crizanteme! nu mă mai rabdă raiul! nu mă mai rabdă iubirea! parcă vreau să rămân! parcă vreau să cobor!...chiar mâine dimineaţă soseşte înserarea...şi o ploaie cu pietre va bate-n ferestre plângând! îţi va spune că te-am iubit totdeauna, dar nu te-am iubit nici/ o/ dată! flăcările vor muri de căldură, iar numele Poeziei se mută-n crizanteme, curând!...două cuvinte banale vor intra-n alfabet şi vor ieşi în Lumină! încă de ieri le-am rugat să se spele pe picioare! încă de ieri s-a închis Luna Plină!"...
Medicul se opreşte preţ de două lacrimi, preotul tace preţ de trei cruci, criminaliştii fumează fără nici un preţ, groparii mişcă hârleţele în semn de grabă. Medicul tuşeşte şi încheie (silabisind) lectura de pe bucata cenuşie: "...nu/ mai/ am/ lemne! nu/ mai/ am/ sânge! nu/ mai/ am/ frig! vino/ peste/ numele/ Poeziei! şi învinge-l! şi stinge-l! şi ninge-l! şi taie-l!...în numele Deşertăciunii şi în numele marelui Nimic!"...Cu ochii peste cap, popa cântă prohodul. Cu ochii roşii, groparii bagă mortul la locul lui. Cu ochii albaştri, specialiştii urcă în "Gaz" şi o şterg încolo. Citesc pe crucea sinucigaşului: "Sunt iarbă până unde a ostenit lumina!"...
