Teza de doctorat a domnului care a iubit-o foarte mult pe doamna 13

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Poşta română se osteneşte să-mi care (aproape zilnic) o sumedenie de plicuri cu tot felul de scrisori, care mai de care mai bizare, formidabile, agramate, delirante, stupide, pure şi simple, neverosimile, mincinoase, erotice, minunate, parfumate, hâţânate, dezacordate, persuasive, lungi, scurte, hilare, democratice, politice, cosmice, ditirambice, mizerabile, ademenitoare...Printre acestea, iată şi teza de doctorat a domnului care a iubit-o foarte mult pe doamna 13, lucrare intitulată "Un pas mic pentru Iubire, un pas mare pentru Nimic". Şi mă mir: cât de simplu poţi deveni doctor în Iubire când o ai la inimă pe doamna 13, dacă în altă parte nu poţi să o ai!...

"Până la sosirea cuvintelor, până când figurile de styl vor bate la uşă, privesc pe fereastră şi-mi şoptesc în gând: alde cineva banalizează sărutul! iar steaua aceea (pe care este desenat numele meu) nici nu cade, nici nu răspunde la telefon!...şi în fiecare clipă, doar Luna îmi trimite duminici şi mă avertizează cum nu se pregăteşte o noapte de dragoste pentru mine, chiar dacă aselenizarea va fi perfectă şi definitivă!...Până la sosirea cuvintelor, hortensia este mai frumoasă decât camelia, iar crizantema devine campioană la seducţie-viteză! în pauza dintre trup şi suflet (ce pauză, doamne!) admir moralitatea cererii de lemne şi stau de vorbă cu vântul despre rolul filozofiei în ameliorarea raselor de animale, cât şi despre logica iepurelui în grădina de zarzavat!...dorul stă ascuns în spatele Giocondei şi urmăreşte ultimul fluture de toamnă în zboru-i bezmetic spre Nicăieri!...Până la sosirea cuvintelor, orbul trece prin toamnă ca şi cum ar vedea piaţa plină cu crizanteme! apoi, se loveşte de marginea oraşului şi se întoarce zâmbind: asta este umbra mea, asta este umbra cuvintelor mele!...Până la sosirea cuvintelor, pot spune că mama era odată ca niciodată şi avea mâinile murdare de pâine!...

Doar cântecul cucuvelei şi urletul câinelui îmi aduc aminte că n-au sosit cuvintele, că figurile de styl s-au spânzurat de disperare...iar steaua aceea (pe care este desenat numele meu) nici nu cade, nici nu răspunde la telefon!"...Sigur că da!

Citit 5682 ori Ultima modificare Marți, 14 August 2012 11:35

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.