N-am mai vorbit de mult despre Lumină. Am zis întotdeauna că Lumina poate trece neobservată, mai ales că nu face rău nimănui. Şi au fost ani şi ani de Lumină. Şi au fost ani şi ani de zile şi nopţi în care Lumina ochilor Mamei a stat de veghe în sufletele şi în privirea noastră, pe drumurile şi pe cărările drepte sau strâmbe ale mergerii noastre spre liman. Şi au fost ani şi ani de greutăţi şi necazuri, dar ştiam că undeva, acolo, adică aici, se petrece o Lumină care ne zvârlea plânsurile în uitare, care ne făcea să credem şi mai mult în sufletele şi în mâinile noastre, aş cum credeam în laptele Mamei şi în mirosul pâinii din lanul de grâu. Cu aleasă dragoste şi smerenie ne-a legănat şi ne-a crescut pe toţi. Cu aceeaşi bucurie şi cu aceeaşi măsură ne-a întâmpinat pe toţi la poartă, şi în pragul casei, şi în clipe mai grele, şi în clipe mai uşoare. Cu aceeaşi blândeţe ne-a mângâiat gândurile şi întâmplările trecerii noastre prin lume. Cu aceeaşi vorbă dulce ne-a alinat şi ne-a şters durerile spuse şi nespuse ale alcătuirilor noastre pământeşti.
Iată, ne despărţim de Mama. Ne despărţim de această Lumină. De mama şi de Lumina Doroftia. De curata şi simpla ei Alcătuire. Iată, singurătatea Mamei seamănă cu prima secundă de Lumină la naşterea fiecăruia dintre noi. Primim cu tot respectul şi cu toată gratitudinea trecerea în amintire a Luminii materne. Primim cu toată admirarea, dar şi cu tristeţea inerentă acestui moment, liniştea şi lacrima acestei despărţiri.
Desigur, totul începe să se dureze în aducere aminte. Desigur, totul trece pe calea transfigurării. Dar nu se poate şterge. Pentru că Lumina nu se poate şterge. Pentru că Lumina nu se poate stinge. Dacă "la Început a fost Cuvântul, şi Cuvântul era Lumina, şi Lumina era Dumnezeu!"... înseamnă că "la Sfârşit este Cuvântul, adică Lumina, adică Dumnezeu!"... Adică, altfel spus, există o Lumină a Sfârşitului, dar nu există un Sfârşit al Luminii. Adică, şi mai altfel spus, se poate opri lumina unui chibrit, dar nu se poate opri niciodată Lumina negreşită a Mamei! Iată, clopotul sună ca o chemare acasă, ca o desăvârşire! Odihnească-se în pace! Începe călătoria! Lumina Mamei Doroftia se suie în Icoană!
