Domnule doctor, tunelul timpului mă obsedează. Desigur, ştiţi că sunt "amendat" pentru încălcarea regulilor de circulaţie prin acest tunel infinit. Este o "contravenţie" neconvertibilă în bani. Drept urmare, cauţiunea nu figurează în Constituţia lui Asklepios. Execut "pedeapsa" în salonul-închisoare şi sunt tratat ca un "deţinut" politicos, într-un regim democrat cu sare, fără regim alimentar. Mănânc lapte comun din punct de vedere gramatical, fără să ştiu sigur dacă e praf sau animal. Simt o prelungire a vederilor, semn că orizonturile vor fi largi şi îndepărtate. Inima îmi bate aiurea, ca şi cum ar bate şaua să priceapă măgarul transportor de Iisus. Vai de miocardul ei!... (o fi obosită, o fi în criză de aer, o fi în panică economică, o fi având otravă în aortă, o fi împotriva lui Darwin, o fi înfundată cu nicotină şi rachiu, o fi convocată la Judecata de Apoi...?)... Dar cine poate şti, decât dumneavoastră, domnule doctor în alb discret de garoafă timpurie?!, decât dumneavoastră, care aveţi cordul de acord cu stetoscopul şi auziţi gheţarii, submarinele, distrugătoarele şi crucişătoarele din sânge?! cine poate vedea, decât dumneavoastră, cum se inundă suficient, insuficient sau in/corect ventriculul stâng şi ventriculul drept, şi cine inervează haotic acest motor scăldat în sânge şi, deseori, scăldat în lacrimi?!...
Nu sunt bolnav, domnule doctor!, sunt altceva!, cu atâtea substantive rele şi contondente prin vena cavă şi prin vena carotidă, vă daţi seama, negreşit, ce sunt! şi nu se poate pune semnul egal între boală şi distrugere, nu?...
Am mers pe un drum drept, enervant de drept şi de lung. Orice abatere, orice tentativă de ocolire, evitare şi respingere a fost contracarată de Simfonia a V-a: Beethoven ieşea din lanul de porumb şi mă vedea (fără să mă audă), şi îl auzeam (fără să-l văd) cum îmi bate obrazul (da! da! da! da!)... ori (nu! nu! nu! nu!) şi mă întoarce pe drum, pentru că acela (numai drumul acela!) ducea şi duce în laboratorul lui Spinoza!...După aceea, am auzit despre o Meccă... şi toate Saharele din lume mi-au ieşit în cale şi mi-au turnat în sânge setea inutilă şi deşartă de glorie şi ideal!... Nu vă grăbiţi, domnule doctor!, staţi să vedeţi! tunelul timpului mă obsedează!...
