Tunelul timpului mă obsedează! şi mai ştiu, domnule doctor, că viaţa fără abuzuri este searbădă, flască şi penetrabilă ca o mămăligă! şi mai ştiu că longevitatea nu mai ţine de Sofocle sau Euripide, nu mai ascultă de proverbul "ce ţi-i scris, pe frunte ţi-i pus!"...Dar nu mai ştiu, domnule doctor, de ce Arhimede a fost ucis când a rugat/strigat "noli turbare circulos meos!", de ce Eminescu nu a murit la un spital de sănătoşi, de ce salonul în care s-a prăpădit Nichita Stănescu nu avea în dotare o instalaţie de oxigenoterapie!...şi (iarăşi nu mai ştiu) ce boală avea regina Cleopatra, de s-a lăsat înfăşurată într-un covor/sac să ajungă la trădătorul Antoniu, în patul extra/endo/conjugal?!...
Şi uite-aşa, domnule cardiolog, din conjugare-n conjugare, din declin în declin, din esoes în esoes, din pelin în pelin, din dărâmare-n dărâmare, din univers în univers...am ajuns să scriu pentru dumneavoastră această zicere de forţă (majoră), această dare de samă, această în/frângere, această mărturisire de credinţă!...pentru că, domnule doctor, mai repede se pot întâlni doi munţi, decât doi oameni nemuritori!...
Şi, pentru că, mulţumită dumneavoastră, linia de pe monitor nu s-a îndreptat în nopţile acelea de priveghere şi de bătălie cu moartea, îmi permit să vă prezint o blondă formidabilă, frizeriţă, care m-a tuns atât de mult şi blând, încât am adormit la ea şi am visat-o că vine să vă arate ce fel de inimă are...la cabinet: "în sudul poeziei am o blondă,/ (o marmoră secretă, vreau să zic)/...mă tunde, mă usucă, n-are milă,/ nu am cuvinte...nu mai zic nimic!/// ce-aş mai striga-o: vino, secretoaso,/ în veşnicia nordului uitat,/ să-i spui (încet) nemerniciei mele/ şi poeziei...cine te-a sculptat?//...ce-aş mai striga-o: vino, vinovato,/ nu mai am rost, mă prăpădesc de dor!/...cu sânii tăi de hrană şi de vrajă,/ să vezi ce greu se face somn uşor!//...mă prăpădesc de dor, ştiu foarte bine,/ nu am cuvinte şi nu pot să strig.../ am să visez un foarfec şi o blondă,/ şi (după aia) nu mai fac nimic!//..."
Domnule doctor, dacă nu mai ţine şi nu mai ţine, am să vin cu inima ultima oară la dumneavoastră şi am să vă rog s-o daţi la câini şi să-mi puneţi o inimă de căruţă, că-i mai utilă: o folosesc toată viaţa şi apoi o pun pe foc! De a/cord?
