Intru-n biserică să-mi fac vreo două cruci, s-aprind vreo două lumânări, să bat vreo două mătănii, să schimb vreo două vorbe cu vreo două babe smerite, să arunc vreo două priviri pe pereţi, să văd vreo doi habotnici cu tămâie la vedere şi cu briceagul sub haină, să văd vreo doi părinţi cum cred în "minuni" şi cum se chinuiesc aiurea să scoată prostia din scăfârlia odraslelor scăpate de sub control...Ehei, câte asemenea "sfinte doimi" îngenunchează la picioarele popii şi ascultă, chipurile, propovăduiri şi zvâcniri spirituale, lamentaţii şi eschive existenţiale, rugăciuni/rugăminţi către boltă!...Ehei, câte mărturisiri şi spovedanii, câte căinţe şi cereri de iertare, câtă evlavie, câtă prosternare!...dar şi câtă făţărnicie şi ipocrizie, câtă lipsă de respect, câtă ură în stare latentă, câtă slugărnicie şi falsitate, câtă obedienţă şi apucături necurate ascunse sub gestul închinării şi al trântirii genunchilor pe podea!...Ce rost şi ce rol mai are Biserica, dacă îşi permite să primească între zidurile sale (pline cu sfinţi vopsiţi şi fum de lumânare) tot felul de tălâmbi în papuci, în pantaloni de plajă, în maiou, cu cabluri în urechi şi şuruburi în nas?...Aceşti târtani, pe creieraşul cărora nu găseşti un şănţuleţ nici măcar cât un fir de păianjen, intră îmbrăcaţi şi încălţaţi indecent chiar şi la Prefectură, chiar şi la Primărie... Chiar şi la moartea mă-sii umblă în şlapi!...Acest tip grobian, acest fante digital, acest cicisbei scuipător la întâmplare, această progenitură fără limite este în stare de orice măgărie şi violenţă, urlă tot felul de măscări, în aplauzele celor ca el...şi chiar în ovaţiile părinţilor care-i admiră de la balcon!...Culmea, văd că şi cei mai în vârstă (mai copţi la minte, chipurile) umblă peste tot "gătiţi" ca nişte hartapale, li se văd unghiile mari şi negre, vorbesc tare la telefon...!...Nici femeile peste patruzeci de ani nu vor să facă excepţie, au aceleaşi apucături, zbiară la bietele telemobile, spun de o mie de ori aceeaşi inepţie!...Dacă le rogi să nu mai ţipe, dacă le ceri puţină decenţă, ai feştelit-o...coţofenele sunt false, nu pot fi comparate cu aceste bahahui sărite de pe fix!...
Desigur, se invocă bunul simţ, cei şapte ani de acasă, cei nu ştiu câţi ani de la şcoală...dar în zadar! Trebuie luate măsuri de urgenţă! Este foarte simplu: legi aspre, legi dure!...Dar cine să le facă, dacă legiuitorii sunt mai săriţi decât aceşti cocalari contagioşi?
