Obişnuieşte să conferenţieze în fiecare duminică, după utrenie. Are înălţime aproape mică, motiv pentru care se urcă pe un scăunel cu trei picioare (sfânta Treime, nu?... şi ca să-l vadă ascultătorii, da?) şi începe să vorbească frumos, cald, molcom, româneşte (cu accente moldave), pur şi simplu, nu pentru prosternare, ci pentru înţelegere şi pace şi iubire. La ultima conferinţă, a invocat Logosul (Logosul Sfânt, cum zice poetul Ioan Alexandru) şi l-a prezentat prin viziunea, prin sufletul şi gândul unui Poet condamnat la Inefabil pe viaţă, dar departe de boema lustruită de mizerie, departe de orice decadenţă autodistrugătoare. Iată ce a glăsuit Mandarinul: "Vă rog să luaţi loc în sală! Marele Logos este prezent pentru voi! Marele Logos poartă Luna în spinare, rănită şi goală, aproape cenuşă, şi vrea să-l ajutaţi s-o pună pe mers înapoi!... Şi vă rog să daţi ascultare Cuvântului rupt din înalt şi din adânc! Mulţumită lui, marea este sărată şi mare, iar caii spumegă şi galopează cu zmei la oblânc!... Şi vă rog să cereţi să vi se aducă acasă scrisorile pe care (parcă) le-aţi trimis în vânt, mai ales că mireasa pleacă pe apa Sâmbetei, iar mirele rămâne pururi să orbească plângând!... Vă rog să aveţi lumânare şi s-o aprindeţi pe frunţi moarte de vii, mai ales că nu mai este scris duminică în calendare, mai ales că sunt samavolnic născute fecioare Marii!... Şi vă rog foarte mult, feriţi-vă lampa, fiindcă Diogene este (de mult) mort în butoi (de lut), mai ales că şansele (ştiţi care, da?) sunt foarte mici, mai ales că se aud ţipând silabele Cuvântului zvârlit la gunoi!...
Iată, chia6r acum, păstrătorul şi dregătorul Cuvântului cade-n câmpie! Iată, chiar acum, Marele Logos poate deveni Absent! Iată, Poetul este gata să tacă!... Dar lăsaţi-l să ardă, să-şi consume candela, să încălzească iluzii reci şi monastiri pustii! Lăsaţi-l să viseze singurătăţi înclinate şi fecioare subţiri! Zvârliţi tăişurile sufleteşti, aruncaţi în neant răutăţile gândului, lăsaţi pietrele la locul lor! Nu mai călcaţi pe greieri şi pe licurici! Ascultaţi vibraţia sosirii Marelui Logos şi puneţi-vă smerenia Poeziei şi Poezia smereniei la temelia acestui schit! Să aveţi (totdeauna) pâine şi sare! Pentru că vine Cuvântul, adică Lumina! Şi, fără Lumină, nu se poate, nu? Daţi-vă merinde şi iubiri! Şi daţi la cai să mănânce trandafiri!
