Vara asta era cât pe ce să treacă neobservată. Dar (noroc de căldurile care ne-au adus aminte că suntem în stare să băgăm Pământul în Mormânt) am observat-o pe îndelete, cu vârf şi îndesat, pe săturatele, da!? Îmi place să cred că fiecare muritor a simţit pe propria-i cocoaşă ce însemnează un pui de tsunami termic, un avertisment dur şi foarte serios, adică. Se cunoaşte cine nu a simţit. Nesimţitul, da? El, nesimţitul, chisoleşte şi distruge tot ce e verde. Indiferent că este "persoană juridică" sau "persoană fizică" (ce termeni, Doamne!), acest guzgan "modern" strică şi taie sursele de oxigen cu o poftă de găman. Caută şi găseşte tot felul de motive "plauzibile": ba că bietele crengi de copac îi zgârie limuzina şi gardul de neam-prost, ba că-i scrijelesc termopanele de la fereastra care dă spre vecina ibovnică şi sărmană mintal (care, şi ea, tocmai a terminat de tăiat agudul din poartă, că-i făcea "mizerie" pe alee şi-i murdărea pantofii când se ducea să clevetească peste gard), ba că-i julesc ţâncul/nepotul când îi dau drumul "să înveţe cultură" pe stradă, ba că "decât să-mi culeagă alţii fructele, mai bine îl tai", ba că "aşa-i proiectul de modernizare a străzii şi trebuie, musai, să culcăm teii şi salcâmii la pământ, că pe aici vom turna beton şi asfalt, şi o să fie frumos, frumos, frumos...!"...Şi nu mai zic de cei care calcă iarba, care aruncă gunoaie de la balcon, care abandonează pe spaţiul verde toate resturile chimice şi mecanice şi textile din urma "intervenţiei" la automobilul pe care aceşti ipochimeni îl "iubesc ca pe ochii din cap", care se adună cu hoarda la hăhăială "filozofică", exact pe biata iarbă, dar, ca să se vadă cât de deştepţi sunt, murdăresc locul cu pungi, coji, cutii, bidoane, mucuri de ţigări, flegme...!
Uite, chiar şi blonda asta filiformă şi superbă era cât pe ce să treacă neobservată prin vara asta aproape neobservată!... (noroc de mandarinul din rubrica de ieri, aşezându-se în calea ei, şi oprind-o, şi spunându-i testamentul lui Jacques Cousteau, şi rugând-o ceva despre curăţenie, să intervină Acolo)... Blonda subţire şi halucinogenă se opreşte, iar mandarinul aude ceva, ca din ultimul adânc, aşa, ca din ultima suflare a Pământului: "Sunt Naiada, poate ultima dintre naiade! nici Mântuitorul nu are ce să vă mai facă! fie-vă ţărâna uşoară! lenea, luxul, lăcomia şi laşitatea v-au pierdut! sunteţi nişte rătăciţi fără cer!... Amin!"
