De la "urcarea" zăpezii până la "căderea" brumei, umblăm numai cu picioarele goale. Încălţările sunt fenomene rare. Şi trebuie să lupţi cu înverşunare (grijă de animale, note bune la şcoală, respect faţă de oameni şi faţă de tot ce înconjoară viaţa, curăţenie, linişte, caligrafie...) ca să poţi câştiga o pereche de tenişi sau de gumari. Doar când e omăt şi ger nu avem încotro şi purtăm opinci din piele de porc, făcute de tata, care ţin trei zile, cu tot cu ziua de alaltăieri!... Şi tare bine-i cu picioarele goale! nici vorbă de ruşine ori complexe de inferioritate pe lângă cei (foarte puţini) încălţaţi! cioburile şi chiroanele şi sârmele de prin scursuri şi de prin râpi îmi intră în tălpi, fără grijă, cu nemiluita! ce infecţie? care infecţie? scuip înţepătura...şi gata! foarte rar, doar când fruntea arde din cauza temperaturii, aduce mama sulfamidă de la sanitarul cu etuvă şi mă drege, să nu se obrintească, să nu fie nevoie de doftoreasă ori de cimitir! în rest, numai romaniţă, pojarniţă, mentă, pătlagină, tei, coada şoricelului, gaz de lampă, sfaturi, compasiune!...Vara...o splendoare să alerg prin praf şi pulbere, prin păduri de salcâmi şi de alţi copaci, chiar dacă juliturile sunt mai dese decât pielea, chiar dacă mi se dezbârnă degetele prin cioturi, chiar dacă spinii îmi intră cu sutele prin tălpi, până unde vor, până la genunchi! iarna, sunt foarte buni, îi scot cu cherpedinul şi-i pune mama pe foc, să fiarbă mămăliga! se adună mulţi spini, fiindcă suntem şapte umblători desculţi prin poghiazuri! paisprezece picioare, nu? un ster de spini, nu glumă! şi ce gustoasă ieşea mămăliga fiartă cu spini! mai ales că mama are răbdare şi îi dă o mie de făcăleţe, pe când nouă, copiilor, ne curg balele de poftă şi de foame!...şi ce spini! spini de diverse esenţe şi soiuri: de salcâm alb şi roşu, de trandafir sălbatic şi domestic, de holeră, de mulţi şi frumoşi şi diverşi scaieţi!...nu simţeam nici pe naiba! doar că nu mai au loc, doar că nu mai încap în tibiile şi peroneele mele zbârnâitoare după vacă şi cerc, după fete mari şi mici, după păsări puzderie şi cântăreţe, să le iau ouăle şi puii şi viaţa!...după apă şi după lemne, după făină de împrumut...după necunoscutul din vis şi din obligaţie, hăt, departe, bine ascuns în rafturile calde ale bibliotecii din Rădeşti, unde bibliotecarul Costică Boza mă primea şi ne primea ca pe nişte pui de sfinţi, ca pe nişte fructe de pădure, ca pe nişte mici eroi din "Tânăra gardă", "La Medeleni" şi din toate aproape uitatele basme ale acestui pământ nenorocit!...Stai să vezi!
Poghiazuri, sulfamidă şi mămăligă fiartă cu spini (I) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
