Lecţii de muncă şi eleganţă cu mireasa de mai târziu (I)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Tu eşti vinovată! din cauza ta m-a chelfănit mama! rău de tot m-a chelfănit! şi mi-a zis să nu urlu când îmi pune nuiele pe spinare, că-i rişca, după aia! şi să nu cumva să dau vina pe tine, că-i şi mai abitir! şi să nu-i mai ies din cuvânt, câte zile o avea, oi avea!... Sigur că da! în faţa Sfinţiei Sale, a Mamei, adică, n-am zvârlit motanul în bătătura ta, n-am îndrăznit să nu iau toată vina în contul meu!... Dar, uite, în scrisoare asta, trebuie să mă descarc într-un fel! că nu mai pot s-o fac pe viteazul, pe smeritul, pe eroul! oi fi eu din os de cotoşman îndrăgostit, dar nu mai ţine! gata! e cazul să-ţi zvârl adevărul peste gard: eşti vinovată! ştiu, nu prea-ţi arde să crezi, însă n-ai încotro! m-am săturat s-o tot iau pe cocoaşă, iar tu nici măcar nu catadicseşti să scrii vreo câteva rânduri pe adresa mamei, în care să-i spui că tu mă ţii la tine mai mult decât este legal, decât îmi porunceşte ea, decât îmi permite şi-ţi permite ruşinea noastră cea de toate zilele!... Cum în seara aceea, când ajung la tine foarte greu, cu radioul portativ la subsuoară, pornit, să-mi fac oleacă de curaj şi să zică lumea că intră în sat un deştept din altă parte, prin omăt şi viscol, când risc să mă pape lupii prin salcâmii de deasupra satului, când ţăranii aprind lămpile şi se pregătesc de clacă ori de corcoliri!... Şi tu, frumoasă şi entuziasmată, cum te ştiu, mă pofteşti în chiler, unde toţi ai tăi fac păpuşi din tutun ca să le ducă la regie! iar tu, să-mi arăţi cât de harnică eşti şi să vezi cât de harnic sunt, faci păpuşi cel mai frumos şi cel mai bine şi cel mai repede, şi-mi zici să ajut şi eu la treaba asta migăloasă!... Sigur că da! până se coc şoarecii în pod şi cartoafele în rolă, ce pupăza să fac? fac păpuşi din tutun, că tot nu-s fumător, da? fac păpuşi şi sudui în gând! şi mă uit la tine cu toată poezia din lume pe faţă, sunt numai zâmbet şi blândeţe, scot numai cuvinte elegante din creieraş, vreau să te cuceresc şi cu vorba, nu numai cu....!... Uite, mă-ta mă admiră şi mă soarbe din ochi, cred că i-ar prinde bine să-i fiu ginere! realizează cât de harnic sunt, dar habar nu are că mi-a expirat timpul de şedere în preajma miresei de mai târziu, că deja o aud pe mama cum acordează nuiaua, deja înghit în sec şi  simt zbârnâiturile vergii pe omoplaţii de haiduc şi curtenitor mioritic, deja dau semne de plecare, că-i mult de mătăhăit şi de îndurat până în dealul Zimbrului!... dar tu nu vrei să-mi dai voie, zici să mai aştept să se înmoaie cartoafele, să nu plec flămând la drum!... şi mai stau!... Stai să vezi!

Citit 4622 ori Ultima modificare Miercuri, 26 Decembrie 2012 11:49

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.