Ieri, cam pe la fără un sfert, sună telefonul stabil. Telefonul stabil se află în camera cealaltă. Eu mă aflu în camera asta. Nu mă grăbesc să răspund. Ştiu că doamna Ca vrea să mă întrebe cine este domnişoara Mi. Ştiu că va insista până îi satisfac teribila curiozitate. De aia nu mă reped la telefon. Şi sună. Şi sună. "Să suni până mori către cerul senin!" - îmi aduc aminte de "Mistreţul…" lui Ştefan Augustin Doinaş, mergând alene spre camera cu telefon stabil. Ridic şi ascult, şi zic sărut mâinile, doamnă Ca! şi ea mă întreabă cine este domnişoara Mi, adică tu, da?… şi eu îi răspund scurt şi cuprinzător, că doar nu am nimic de ascuns, nu sunt eu în stare să tăinuiesc domnişoare… mai ales domnişoare Mi, domnişoare Lu… dar nici doamne… mai ales doamne Ma, doamne Ro… Îi răspund foarte scurt. Şi ea ascultă foarte lung…
Domnişoara Mi este foarte frumoasă, mai frumoasă decât pot (eu) duce, decât pot (eu) înţelege, decât merit (eu) în lumea asta plină de gunoaie cosmice şi piramide cu vârful în jos(nicie). Este foarte frumoasă. Şi, vara, în vacanţă, stă la bunici, în Rădeşti. În casa bunicilor, adică. Pentru că ei, bunicii, nu mai sunt. Sau, mai bine zis, ei sunt unde nu mai sunt… Şi, seara, când găinile şi oamenii se aşează la somn, alerg până la ea, doi kilometri, s-o iubesc vehement şi definitiv, în şoaptă şi pe furiş… (cred că înţelegeţi ce vreau să spun, doamnă Ca!)… domnişoara Mi nu fumează, îmi desenează ţigările Snagov cu motive florale, şi eu sunt bucuros ca prostul care dă trei lei pe un loz în plic şi câştigă tot trei lei, şi fumez continuu, mi se pare că sunt foarte interesant când scot fum, cred c-o impresionez pe frumoasa Mi… şi îi recit teatral şi mereu ultima strofă din "La steaua" eminesciană, sub icoana străbunicilor ei, cu busuioc într-o parte şi cu candelă în altă parte… apoi, când se termină vacanţa, se duce şi mă povesteşte apropiaţilor şi îndepărtaţilor săi că sunt deştept, mai ales că i-am scris versuri/strigături în caietul "oracol", din astea… "foaie verde de urzici/ noi avem salarii… mari!"… sau "foaie verde de dudău/ o să fie şi mai… bine!"… Cred că înţelegeţi, doamnă Ca, de ce eram/sunt traversat de muzica aceea sub/cuantică din intersecţia dorului cu galactodorul, de la răspântia singurătăţii şi marilor deşertăciuni!… Domnişoara Mi a fost foarte frumoasă. Ei sunt unde nu mai sunt, ea este unde nu mai este!
