Una câte una, două câte două, multe câte multe... cad nucile în ograda Agenţiei de Informatică Feroviară, agenţie aflată pe strada Culturii din Galaţi. Nucu-i uriaş. Sprijină Cerul cu crengile, nu cumva să cadă (şi ăsta) pe Pământ. Desigur, aceste fructe misterioase (nu ştii ce găseşti în ele) cad nu numai vizual, ci şi auditiv... poc! poc!... una câte una, două câte două... şi Petrică Bostan trece pe sub copacul uriaş şi le adună! le adună una câte una, două câte două... şi le pune în buzunar! şi le duce în birou! când nucile cad multe câte multe, le pune într-o sacoşă! şi le duce în birou!... Şi, mai el o nucă, două!... şi, mai doamna Florentina o nucă, două!... Ce toamnă! bine că măcar nucile s-au făcut!... că totu-i plumburiu şi calp!... (era bine să fi fost totul bacovian, nu?)... că nici toamna nu mai este ce a fost, nu? plouă numai pe unde vor pectoralii şi deltoizii celui de sus, adică ai celui de la Ministerul Ploilor, nu?... este posibil, dacă nu plouă, nucile să nu mai cadă multe câte multe, ci puţine câte puţine, nici una câte nici una, da? sigur că da! este posibil!... ce nu-i posibil într-o ţară în care ceasornicarii sunt "aleşi" la stână, ciobanii sunt "aleşi" la ceasornicărie şi fotbaliştii sunt "aleşi" la primărie?! ce nu-i posibil într-un oraş în care fotbalistul de la primărie şi mâncătorii/alegătorii de seminţe pe stadion şi nu numai sufocă urbea cu zgomote şi behăituri "distractive", cu circuri şi hărmălaie, şi, başca, mai şi încearcă să justifice decibelimea dezlănţuită prin "grija" faţă de confortul spiritual al acestor alegători?!... Ce toamnă! bine că măcar nucile s-au făcut! bine că măcar mai găseşti oleacă de natură vie printre din ce în ce mai multă natură moartă, da? cum să nu fie frumoasă această toamnă trecută, când, într-o azi, dimineaţă, Petrică Bostan ajunge în birou şi, surpriză, vede două nuci la marginea de jos a uşii, pe dinăuntru, prezenţa acestor fructe fiind ciudată în acest loc? cum au ajuns nucile aici, când sacoşa-i agăţată destul de sus, la o înălţime inaccesibilă sau greu de ajuns?... sigur că da! nu-i greu de presupus! cine altcineva, decât un şoarece, poate fi făptaşul? numai un şoarece poate să facă asemenea ghiduşii, nu?... Gata, Petrică ia nucile de pe jos, face curat, e bine, e toamnă frumoasă, timpul n-are ce face şi trece indiferent, ca un imbecil, deşi, după părerea savanţilor, timpul nu există!... În următoarea dimineaţă, când intră în birou, informaticianul observă alte două nuci la marginea de jos a uşii, pe dinăuntru!... Stai să vezi!
Un şoarece, două nuci... şi mult zgomot infernal Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
