Trei ticăloase şi spurcate (sigur că da!)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Ai grijă, fiule, ai grijă:/ poartă blândeţe de pisică

şi (morganatică, din fire)/ suceşte fire prin firide

antice, noi, aşa, moderne.../ dacă întrebi, la o adică,

zice că toarce în simbria/ destinului şi, pasămite,

este imună la tristeţe/ şi la-nchinare şi la rugi...

te zgârie de-i ceri la viaţă/ o zi în plus... mai bine fugi

şi-o laşi în plata cui o dat-o/ (a zeului stăpân şi tată)...

e stâncă Nona şi seduce.../ parşivă parcă blestemată!

 

Ai grijă, fiule, ai grijă:/ şi asta-i piatră (chiar de pare

dulceaţă) şede într-o doară/ şi ghemuieşte calendare...

tace şi face, strânge fire (e foarte harnică, din fire)

n-aceeaşi plată, diabolic.../ şi-apropie de cimitire

toată suflarea... nu-i mai bine/ să spui adio şi să pleci

unde-i stăpână o secundă,/ nu ostenitul veci de veci,

nu infinitul mizerabil... vicleană parcă-i şi Decuma...

toarnă polen deşertăciunii/ dintre atuncea şi acuma!

 

Ai grijă, fiule, ai grijă:/ carpe diem (fără sfială)

nu te mai da dezamăgirii/ drept băutură şi merinde,

fiindcă asta-i începutul/ acelei fără socoteală,

acelui gol căruia Morta,/ (o parcă fără de cuvinte)

îi taie firul (ombilicul)/ şi-l unge drept mântuitor...

nu e mai bine să zici: gata,/ sictir pe hărnicia lor,

acestor trei fără-ndurare/ şi ticăloase şi spurcate...?

hai, fii atent... şi vezi cum Zeus/ se pişă în Eternitate!

Citit 7768 ori Ultima modificare Joi, 28 Februarie 2013 16:42

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.