Statuia laptelui matern (nimic nou în paradis)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Poeziei mele nu-i lipseşte nici un nasture,

poezia mea nu umblă cu fermoarul descheiat,

poeziei mele nu-i lipsesc ipocriţii şi sperjurii,

poezia mea se fereşte de lauri şi matostat!

 

Poezia mea nu poartă cămaşă cu guler murdar,

nici pantalon destrămat a la mocofanul mărunt,

nu scuipă pe stradă, nu face nici o politică,

nu se dă nici în stambă, nu se dă nici la fund!

 

Poezia mea face lumină şi ordine, chiar dacă

este înconjurată de mizerabili şi de impostori...

chiar dacă-i arătată cu degetele deşertăciunii,

poezia mea nu-şi suflă nasul pe linişte şi flori!

 

Poeziei mele îi lipseşte celălalt început al lumii,

poezia mea se stă bine lângă poeţii din infern...

iat-o, chiar acum dă mai mult decât primeşte,

chiar acum dezveleşte statuia laptelui matern!

Citit 7454 ori Ultima modificare Joi, 21 Martie 2013 16:05

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.