Cvasi/recunoscut pentru calităţile-i paranormale, Ioan Emil Batog, prieten ortodox, epitrop al bisericii "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe", pe/trece prin crugul vremii şi prin tunelul timpului drept un om drept, calculat şi meticulos, candid şi cumsecade. În dimensiune şi în sens fizic şi spiritual, acest efor deosebit îmi arată cum se cade şi cum se urcă să nu deranjez jurul, să nu stric muzica sferelor, acordul para/fin al sub/cuanticului în care şi prin care, vreau-nu vreau, trebuie să pe/trec (şi eu) de la nimic la nimic, de la tot la tot, de la nicăieri la nicăieri. Printre acestea şi printre altele, Ioan Batog ştie unde se află şi găseşte imediat punctele cheie ale alcătuirii corpului omenesc, locurile vulnerabile ale trupului şi sufletului meu, tău, lui, ei. Ştie să pună punctul pe I, ori să-l dea jos, după cum vrea fiecare. Pe I, adică imposibil, invulnerabil, implacabil, inexorabil. Fitofag notoriu şi convins, eforul practică un fel de magie. Un fel de magie verde, pot spune. De pildă, dacă masează punctele de mai sus ale unui cotonog, îi diminuează sau îi şterge suferinţa/afecţiunea, indiferent care şi cât de dură ar fi aceasta. Pot constata în orice clipă că nea Emil este cuplat la marele Timpan ceresc şi se hrăneşte cu lumină de pe marea Retină universală. Pe acest mag nu-l interesează ce consumă respectivul cotonog ori respectiva cotonoagă, cu ce se ocupă, dacă poartă unghii tehnico/tactice şi dacă doarme ştiinţific, dacă devorează muşchi de iepure carnivor sau se dă cu aer de panteră erbivoră. Pur şi simplu, eforul are toate ingredientele şi instrumentele necesare pentru a îmblânzi "fiarele" ascunse sub punctele despre care vorbim. Dacă se concentrează, nea Ioan Batog poate scoate şi poate neutraliza chiar şi gărgăuni, chiar şi draci... care, pasămite, se află cu nemiluita în bine cuvântate sau rău cuvântate scăfârlii. Într-o zi, cam pe la fără un sfert, l-am văzut/urmărit, l-am auzit/admirat cum scoate frigul/frigurile dintr-o femeie frumoasă, cea mai frumoasă femeie din sud-estul metaforelor orfice, o făptură invincibilă şi castă, interesantă şi năucitoare, dezinteresată şi fără cusur. Desigur, mi s-a ars prima siguranţă existenţială, mi-au căzut laţi toţi bărzăunii eretici, am ridicat mâinile la cer şi... m-am trezit deasupra lui, adică exact în locul unde eforul a învăţat să tămăduiască splendori feminine şi de unde îşi ia, în continuare, forţa-i de balsam universal. Staţi să vedeţi cum a reuşit nea Emil să facă praf şi pulbere frigul samavolnic dintr-o minunăţie contemporană! Parol!
Magia şi cotonoaga epitropului Batog (I) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
