Invitaţie la demult (retorica rămasului atunci)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Vii acolo, acum, în de/mult(uri) adânci,

să mâncăm licurici şi să mergem pe brânci

până-n dealul cu greieri, cu lună pe jos,

ca o soră mai mare cătând făt-frumos?

 

Vii acolo, acum, până-n valea de-atunci,

cu cel zmeu erbivor şi oleacă tălâmb,

dar şi singur pe cal, şi stăpân pe porunci,

şi pe inima nopţii pitite-n carâmb?

 

Vii acolo, acum, tocmai unde-am jucat

primul vis, primul plâns de şotron desenat

cu nuiaua pe colburi, pe hăt şi pe hat...

cu atâtea marii şi ilene din sat?

 

Vii acolo, acum, să uităm c-am ajuns

ce-am ajuns şi de ce-n cest departe ascuns?...

ce aproape-i atunci!...negreşit, dacă vii,

ne-om juca-n licurici...şi-om strica jucării!

Citit 7297 ori Ultima modificare Duminică, 11 August 2013 16:09

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.