O ţâncă şi un ţânc (şi nişte găuri de covrig)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Când nu aud şi nu mă mai aude

(în lumea asta) nimeni şi nimic...

El este, vine, tace şi-mi ascute

şi vis şi gând la sare şi covrig...

 

şi când nu vezi şi când nu te mai vede

nimic şi nimeni (pe pământul plin

cu goluri) El îţi umple (pe-ndelete)

şi vis şi gând cu peşte şi cu vin!

 

Tulburător...(cred că-ţi aduci aminte,

eram abia o ţâncă şi un ţânc)...

dansau sălbatic flăcări pe morminte,

dar nu plângeam, fiindcă în adânc

 

de vis şi de real păzea Înaltul...

(adică El de-atunci şi de acum)...

făcea frumos şi recele şi caldul,

şi-o Cale dreaptă-n fiecare drum!

 

Răscolitor, după aceea...iată:

nici vis, nici gând, nici găuri la covrig...

şi (totuşi) Cineva fără răsplată

vrea iar să facă Totul din Nimic:

 

El este...(şi aproape şi departe)...

când cred ce spui, dar şi când crezi ce spun:

Numărătorul nostru fără moarte

şi sfântul nostru Numitor comun!

Citit 7333 ori Ultima modificare Vineri, 16 August 2013 15:13

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.