Mereu am spus: eu sunt i/responsabil
de suferinţa cercului închis...
mă lasă rece schilodirea razei,
mirosul greu al Pi(ului) ucis!
Mereu am spus: nu am nici o sfială
şi nici o frică, nu am nici un dor
de curba asta fixă şi perfectă,
de centrul cestui gol nimicitor!
Mereu am spus: nu zic "noli turbare"...
(cum hăt, demult, celebrul cel antic)...
n-am nici o grijă, calc haihui, de-a valma,
pe cercul mare şi pe cercul mic!
Sfărâm nisipul, clocotesc ciuleandra
pe suprafaţa cestului rotund...
strig şi sfărâm, sfărâm şi strig: "turbare",
mă fascinează cercul muribund!
Ce-atâta cerc? ce-atâta cercuire?
ce-atâta dura-dura?... chior şi surd
mă fac la suferinţa încercată
de cercul lung, dar şi de cercul scurt!
Când totu-i strâmb şi totu-i într-o roată,
de-atâtea cercuri (şi de-atâtea roţi)...
declar deschise cercurile toate
şi suferinţe-nchise pentru toţi!
