Fata, adică femeia 2, ce să zică? Dă din cap/uşor în sus şi-n jos, în semn de aprobare. Ar da şi din mâini, da-s ocupate cu zarzavaturi. Iată-le, se opresc. Să se hodinească, cică. Se opresc din mers, nu din turuit. Femeia 2 începe direct cu luna de "mere": "Eu, după ce m-a luat omul, ne-am dus cu luna la neamuri. Ne-am distrat, am făcut rachiul, al meu s-a îmbătat ca porcul. Şi, în halul ăsta, ce să mai poată? I-am făcut nişte morală, iar el mi-a promis două luni după prima lună, şi alea tot de "mere". Am ridicat la tescovină şi am auzit ceva cum mi-a pocnit la piciorul drept. Şi am gândit şi am zis tare... gata, asta-i apendicita, nu-mi mai trebuie nici o lună, mă duc la doctor... n-am mai chemat salvarea că suna ocupată, m-a dus al meu cu bicicleta pe portbagaj, fiindcă pe ghidon nu-ncap. Cum am ajuns, cum m-a suit pe masă, că se spărsese, şi m-am zbătut ca aia de la războiul lui Coşbuc din poezie, aia cu "pocnind din bici, pe lângă boi", eu am fost foarte bună la citire... şi pe mine m-a tăiat în altă parte, dar mă simt bine fără ea, că nu ştiu de unde boala vine boala asta... ia uite, fato, ce mai muncesc muncitorii ăştia, abia aştept să văd cum e cu canalizare, mai mare dragul să umbli prin curte şi să te uiţi la capacul canalizării, şi să te gândeşti că tu ai, dar alţii nu au... Nu-i aşa?... Ia uite-i cum trag la bidon, ia uite-i cum trag aghioase, ia uite-i ce chef de muncă au... La câte parale le dă, e şi normal să o lase mai moale... Nu-i aşa?... Hai pe la mine, hai să-ţi dau o cafea, să mai stăm de vorbă, că am foarte multe să-ţi povestesc din istoria lu' ăsta dintr-a treia, pe care l-am făcut după operaţie, că al meu a zis că-mi trece mai repede dacă zămislesc nişte balauri... Mergi?"... Femeia 1, fireşte, n-are cum să nu fie de acord cu asemenea invitaţie tentantă, mai ales că şi ea are un morman de poveşti, nici ea nu a terminat atâtea drame şi tragedii şi comedii din viaţa-i tumultuoasă desfăşurată printre cratiţă şi televizor, printre pătlăgele şi hard rock... Sigur că da, femeile pleacă, însă eu mai stau şi mă mai uit... şi mai admir lenea şi flegmatismul celor plătiţi să muncească, nu să frece menta şi tutunul prin gropi. Nu are cine să se ocupe de atitudinea dumnealor. Pe toţi cei aleşi de mâncătorii de seminţe (şi pe toţi cei numiţi de cei aleşi) îi doare-n fundul locului cu care gândesc şi-n fundul gropilor în care oraşul se prăbuşeşte lent. Cine să-i controleze, dacă fotbalistul cu pretenţii de primar semnează şi întreţine balamucul de lângă Spitalul Judeţean? Aşa se comportă acest mărunt cu liniştea Noului Galaţi!
Femeia unu, femeia doi... şi nişte muncitori de treabă (III) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
