Învăţătorul are glasul organizat din totdeauna. Îl cunosc de când l-am auzit citindu-ne poveşti şi aleasă beletristică în sala de clasă şi de cursuri. Ce glas bine/făcător, bine/voitor, bine/cuvântat!...Şi, astăzi, acum şi aici, mi-i dat să-l ascult iarăşi, să-l respect ca pe o poruncă, şi să-l consider providenţial şi tămăduitor!...Iată, învăţătorul tuşeşte în şoaptă, aşa, să atragă atenţia asupra sa! Iată, înalţă privirea spre Cerul Cicoare şi cheamă Cuvântul, invocă sfânta Alcătuire a Vorbei de Duh! Şi Cuvântul se aude coborând şi urcând şi venind din toate părţile deodată! Venind cu tot cu Nimburi, cu tot cu Aurore, cu tot cu toate cele Rele ale lui şi cu tot cu toate cele Bune ale lui! Iată, învăţătorul se înclină respectuos şi corect şi gramatical la picioarele Domniei Sale! Şi Cuvântul se face Vorbă, iar Vorba îşi desfăşoară Menirea peste capetele mulţimii ascultătoare întru Respect şi Măsură, în Ziua Crucii, aici, acum...(atunci!)...pe maidanul cu trei fântâni! Şi se aude în toate satele de mai Sus şi de mai Jos, în tot jurul şi împrejurul, în toată măreţia-i perforată de tremurarea Marelui Logos, de Adevăr!...Sigur că da!...Şi uite-aşa se aude: "Dragi săteni şi consăteni, dragi oameni cu minte şi fără minte, dragi cuminţi şi obraznici, stimaţi prieteni şi vrăjmaşi, stimaţi inestimabili şi stimate nestemate, sfinţi copii şi părinţi, dragi elevi şi absolvenţi, onorabile jandarm şi prea/cucernice părinte...vă mai aduceţi aminte, desigur, când aţi coborât din Carte şi din Cărţi, când aţi fost lăsaţi pe aceste meleaguri, pe aceste minunate picioare de plai...vă mai amintiţi fraza/rostirea fundamentală, desigur...dar unii dintre voi şi dintre noi au uitat-o ori calcă pe Ea ca pe capătul cu cap al unui şarpe umplut cu venin! Consider că este cazul şi momentul să ne re/amintim împreună această Rostire din puţinul Tot (sau tot Puţinul) ce va fost dat să auziţi printre toate alte celelalte: "Creşteţi, şi vă înmulţiţi, şi umpleţi pământul, şi-l supuneţi...şi stăpâniţi peste peştii mării...şi peste păsările cerului...peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!"...Învăţătorul, după ce aduce în prezent şi în urechi această poruncă, se uită în toţi ochii mulţimii deodată...şi, fără să mai scoată o vorbă, zice: "Cei care au greşit, sunt vinovaţi că au greşit! iar cei care nu au greşit, sunt vinovaţi că i-au lăsat să greşească pe cei care au greşit! dar şi unii şi alţii sunteţi în mijlocul mulţimii! nimeni nu-i pe margine, fiindcă aceasta este o Mulţime fără Margini!"...Stai să vezi!
Situaţie de urgenţă pe maidanul cu trei fântâni (IV) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
