Timp de câteva clipe/răsuflare, Mulţimea fără Margini ridică mâinile şi sprijină Cerul foarte-foarte aproape de maidanul cu trei fântâni. Mă uit la Preot, la Jandar şi la Învăţător. Văz Duhul fiecăruia cum încearcă să nu păcălească Lumina. Lumina din o mie şi unu de ochi, din o mie şi unu de suflete, din o mie şi una de Nădăjduiri. Fiecare priveşte la fiecare. Fiecare se vede în irisul fiecărui. Şi toţi aşteaptă să se întâmple ceea ce trebuie să se întâmple. Dar nimeni nu ştie, nimeni nu bănuieşte, nimeni n-are curaj să întrebe, nimeni nu îndrăzneşte măcar o vorbuliţă spre cele (Trei)... care ştiu, adică spre Iubire, spre Carte şi spre Lege!... Sigur că da!... Cei Trei (care le reprezintă pe cele Trei) îşi dau cuvinte în şoaptă. Pregătesc marea Rostire, marea Revelaţie, marea Măsură. Miroase a mister şi a încordare şi a lipsa în/depărtării. Preotul îşi drege strunele de bariton, înalţă crucea şi rosteşte zece vorbe memorabile: "Astăzi, acum şi aici trebuie să punem punctul pe I!"... Mulţimea fără Margini intră în consternare, dar nu se aude nici un murmur, nu se vede nici un semn de nedumerire ori dezacord. Mai degrabă începe să se instaureze un fel de mirare, un fel de admirare, un fel de înclinare cum la sosirea unei mari Înfăţişări. Apoi, Jandarul înalţă bastonul şi rosteşte zece vorbe memorabile: "Astăzi, acum şi aici trebuie să punem punctul pe I!"... Mulţimea fără Margini tace. Unul câte unul, doi câte doi, trei câte trei, toţi câte toţi îşi mişcă umerii a nedumerire. Dar nu se aude nici o întrebare. Încet, ca într-un ritual sacru, Învăţătorul înalţă o Carte până la Cerul sprijinit de creştete şi zice zece cuvinte memorabile: "Astăzi, acum şi aici trebuie să punem punctul pe I!"... Tăcerea devine din ce în ce mai densă, aproape materială. Iubirea şi Legea îşi fac semne... şi îi fac semn Învăţătorului să continue: "Ştiţi cum se pune punctul pe I? Dacă nu ştiţi, vă spun eu: să se gândească fiecare la greşelile şi păcatele sale şi să-şi poruncească în gând: "Gata! Destul!"... Sigur că da!... Ziua Crucii se apropie de Vecernie! Mulţimea începe să aibă Margini! Ochii fiecăruia se limpezesc sub lacrimi de re/cunoaştere şi se umplu cu Lumină! Unul câte unul, doi câte doi, trei câte trei, toţi câte toţi...pleacă acasă cu Punctul pe I!... De atunci, în satul acesta şi în satele din jur, Cele Zece Porunci au fost în/călcate din ce în ce mai puţin! Sau deloc!... Pe maidanul cu trei fântâni rămâne doar moş Ion Manole, omul care a venit pe jos, din Siberia, după şase ani cumpliţi! Îl privesc şi-l admir! Întotdeauna a avut punctul pe I!
Situaţie de urgenţă pe maidanul cu trei fântâni (V) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
