Joi, 30 Ianuarie, la orele dimineţii, cei Trei Sfinţi Ierarhi s-au dat jos din Alcătuirea bisericească/duhovnicească, şi-au pus caru-n omătul mormane şi au plecat să colinde oraşul cu tei loviţi de securi şi fierăstraie hulpave. Astfel, după cum frumos mărturiseşte doamna Tincuţa Boza, în această zi de smerenie şi ascultare, de învăţare şi ajutor, cei Trei Crai de la Răsărit... (Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigore Teologul şi Sfântul Ioan Gură de Aur)...au răsărit (şi) la Hotelul "Vega" din Galaţi, pentru constatare şi lamură. Pare neverosimil, dar nimic nu-i mai în potrivă şi-n adevăr decât întâmplarea asta demnă de Slavă şi de Cartea Recordurilor, întâmplare pe Cale de Dispariţie în zilele noastre de fior şi râs, de grimasă şi nesimţire, de afurisenie şi minciună!...Sigur că da!...Uite, chiar în parcarea de lângă hotel, automobilul cestei doamne de mecenat şi taină literară nu se mai observă de sub zăpadă! Poetic vorbind, poţi zice că automobilul doamnei Mecena-i o căpiţă de omăt!...Uite, cu hărnicia-i re/cunoscută tocmai din adâncimile Copilăriei, doamna ia o lopată uriaşă cât un graifer şi dă să pornească alungare de nea!...Uite, deodată, aşa, ca din pământ (cum se mai zice)...(ca din senin, ca dintr-un pliu al timpului, ca dintr-un vis, ca dintr-o idee, ca dintr-un ulcior cu duhuri şi văzduhuri, ca dintr-o negură, ca dintr-o demonstraţie a lui "si vis amari, ama!")...răsar şi se apropie Trei Bărbaţi!...Se apropie de doamna cu GL-25 LIR sub zăpadă, o salută cu toată sinceritatea şi condescendenţa, şi o iscodesc: "Doamnă, dar nu aveţi un bărbat, un prieten, un vecin, o rudă masculină...să vă ajute? Nu vedeţi cât de mult şi cât de viscolit şi cât de îndesat îi omătul? Ia daţi lopata-ncoace, că ne-ar fi ruşine obrazului să stăm cu mâinile şi cu sfinţenia-n sân, şi să ne holbăm la curajul şi vitejia dumneavoastră! Hai, daţi lopata la noi...că sunt destui care, iată, freacă mentă şi alte substantive inutile de colo-colo...se află-n treabă, adică!"...Sigur că da!... Şi, pe rând, Cei Trei Ierarhi înlătură repede zăpada, zic "sărut mâna şi sănătate"...şi pleacă-n Alcătuirea Paralelă!...Doamna rămâne-n perplexitate şi-n admirare şi-n respect!...Greu de crezut!...Astăzi! Acum? Aici?...Uite...că se poate!...Şi, iată, doamna Tincuţa Mecena Boza îşi aminteşte ultimele şase versuri din argheziana "Duhovnicească", pe care le dedică celor Trei: "Nu mă mai pot duce!/ Mi-e sete. Deschide, vecine!/ Uite sânge, uite slavă!/ Uite mană, uite otravă!/ Am fugit de pe Cruce./ Ia-mă în braţe şi ascunde-mă bine!"...Parol!
Cei Trei Ierarhi - la Hotelul Vega Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
