Da...pune acordeonul (Hochner) la piept (piept în care, vorba poetului, are şapte vieţi şi-o inimă cât bostanul) şi începe să cânte. Acordeonu-i foarte bine acordat. Petrache-i foarte bine intenţionat. Şi cântă. Cântă nu numai din substantivul obişnuit cu "valurile dunării" şi cu "valurile amurului", ci şi din gură. Amicu-i dotat cu nişte minuni de corzi vocale greu de aflat în lumea muzicii amatoare şi profesioniste. De fapt, Neculai de pe Frunzei este vestit isonar purtat şi şlefuit şi renumit prin multe biserici mai mari şi mai mici. Foarte mulţi morţi şi moarte au luat în urechi şi în groapă vocea lui fermecătoare, de grangur serios şi singuratic!...Sigur că da!...Îşi aşează glasul, trage aer în plămâni şi-n burduf...şi începe să cânte. Şi nu începe să cânte orice. Fiind îndrăgostit de poetul Mihai Eminescu şi de formaţia "Mondial" cântă o strofă sugestivă pentru ipostaza în care se află: "O, vis ferice de iubire,/ mireasă blândă din poveşti,/ nu mai zâmbi...a ta zâmbire/ mi-arată cât de dulce eşti!"...Sigur că da!...Îl felicit, îi mulţumesc, îl laud şi-i promit un poem inedit despre lupta împotriva evaziunii sentimentale, despre marile bătălii împotriva adulterului, despre rolul şi importanţa bisericii întru propagarea şi binecuvântarea sacrificiului de Sine, ca motiv şi instrument de curăţenie sufletească şi trupească! Bineînţeles, bisez şi-l rog să cânte şi ceva din poezia Zoricăi Laţcu, femeia care (s-)a călugărit la Vladimireşti şi a murit frumos!...Sigur că da!...Monşer Neculai umple plămânii şi acordeonul cu aer de ogradă, tace o clipă de suspans, lungă, foarte lungă, şi începe la fel de sugestiv şi înălţător: "Daphnis, odată, din fluier,/ zicea ameţeala cea dulce,/ care-i cuprinde pe miri/ când se duc în iatac să se culce!"....Şi o repetă. Şi-i dă şi-o lacrimă. Şi-mi dă şi mie una. Şi continuă din Zorica: "Trecând prin şapte nopţi fără de vad,/ cu Îngerul m-am pogorât la Iad.// Nici foc, nici fum, nici clocote de smoală.../ o veşnicie netedă şi goală.// Stau trupuri lângă trupuri, prinse-n chin/ ca boabele de struguri în ciorchin.// Nici ploi de plumb, nici aspră biciuială../ o mucedă, cumplită lâncezeală,/ că nu se mişcă-n veci nimic din loc,/ nici flacără de dor, nici gând de foc.// Că-n aerul pătruns de făr' de lege/ nu poate val de cântec să se-nchege/ şi-n cuget pângărit şi necurat/ cuvântul sfânt nicicând nu s-a-ntrupat...//...Petrec în sânul Marii Urâciuni/ mulţime nemişcată de nebuni.// Pe toţi i-a şters din Cărţile Vieţii/ păcatul împotriva Frumuseţii".//...Sigur că da!...Odihnească-se în pace călugăriţa!
Triumful şi statornicia lui Petrache Neculai (IX) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
