Din zăpadă, nea Emil Ion Batog (barosanul mare al barosanilor mici din biserica "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe") face orice. Face orice foarte frumos. De fapt, e la mintea cocoşului/zimbrului că din omăt nu poţi face urât. Ani şi ani de-a rândul, a sculptat în zăpadă tot felul de oameni, care mai de care mai năstruşnic, mai zglobiu, mai bun de Cartea Recordurilor, mai bun de dat exemplu oamenilor din carne şi oase. A dăltuit puzderie de popi, puzderie de preotese, îngeri diverşi, sfinţi ne/omologaţi, enoriaşi masculini şi feminini, ciocli, preasfinţiţi şi preafericiţi, morţi şi vii, drepţi şi strâmbi, amărâţi şi nenorociţi, clopotari, consilieri de taină religioasă, smeriţi, ne/muritori, isonari... statuile sale de iarnă ajungând în paginile ziarelor, în filele şi în intimitatea albumelor personale, în universul sec sau fertil al reţelelor de socializare prin satelit, pe retinele tuturor celor care mai ştiu şi mai pot şi mai vor să se mire!... Sigur că da!... În iarna asta, care, vorba eruditului notoriu, Theodor Parapiru, era cât pe ce să treacă neobservată, barosanul mare al barosanilor mici a cioplit un popă. Şi, la comandă, orice a vrut muşchiul artistic al iubitorilor de artă plastică. Mie, de pildă, mi-a făcut o Fetiţă de Zăpadă. A ieşit mult mai frumoasă decât străbunica ei, Albă ca Zăpada. Când a dat ultima daltă în "marmora" bună de făcut chiar şi oale şi ulcioare, fetiţa de zăpadă a scâncit ca la orice naştere naturală/normală, a cerut botez imediat şi a zâmbit frumos trecătorilor spre Oriunde şi spre Nicăieri. Preotul Mitică Luca a oficiat taina botezului, numele fetiţei de zăpadă rămânând Fetiţa de Zăpadă întru pururea, nu numai până când vine căldura şi topeşte. Naşul de botez a fost Ştefan Amariei, consilier al bisericii, magistrat de bătaie lungă şi prieten până la nunta şi până la moartea Fetiţei de Zăpadă! Ţânca, fără scutece şi fără alte substantive specifice vârstei, a fost scufundată într-o cristelniţă cu ţurţuri, promoroacă şi lapoviţă, a râs continuu şi l-a muşcat de mână pe preot, semn că vrea să stea mult şi bine în baptisteriul rece şi adormitor. La botez au participat foarte mulţi enoriaşi îngheţaţi bocnă, răciţi frumos, amorţiţi de ger, înlemniţi de frig. Flăcările reci ale lumânărilor au luminat glacial cohortele de sfinţi înmărmuriţi pe ziduri şi pe boltă! Clopotul a bătut înfiorat de Crivăţ şi de Uimire!... Sigur că da!... Apoi, preotul mi-a zis că mă pot duce acasă cu Splendoarea Albă, iar nea Emil Ion batog mi-a dat instrucţiuni de legănare şi de creştere a minunii de omăt!... Stai să vezi!
Fetiţa de zăpadă şi mâţa cu mâner (I) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
