Sigur că da!... Iau Fetiţa de Zăpadă şi plec. O aşez în sufragerie, lângă cel calorifer, că-i rece mai ceva ca afară. Îi dau lapte/fulgi pe care-l mulg de la o vacă de zăpadă, făcută de nea Emil Batog, fără ştirea/comanda mea. Eu, de dragul Copilei de Omăt, am uitat că-i trebuie şi hrană. Mănâncă şi creşte. Şi dă semne de plâns. Şi începe să vorbească mult mai clar şi mult mai repede decât fetiţele din cărniţă şi osişoare, cu paie-n buric şi-n nas. Plânge pentru că-i cald, pentru că începe să se încălzească, începe să se audă că se pregăteşte să vină primăvara!... Sigur că da!... Mă grăbesc să-i fac patul/leagănul în frigider. N-o pot lăsa afară, să se topească, să rămân fără frumuseţe şi curăţenie trupească şi sufletească. În frigider e linişte, are loc să se dezvolte, să evolueze, să mediteze la viaţa de dincolo de această intimitate de tablă. O aşez în pătuţul de lângă congelator şi-i şoptesc un descântec de leagăn pe care l-am auzit tot de la barosanul mare al barosanilor mici, nea Emil Ion Batog. Fetiţa de Zăpadă adoarme cât ai clipi şi începe să viseze ninsorile moldave de altădată. Cât se odihneşte şi cât visează ce eu nu-s în stare, încerc să-mi aduc aminte toată poezia şi toată minunata descântare ascultată/culeasă de la stâlpul bisericii cu hram de Biruitor. Se numeşte chiar Fetiţa de Zăpadă şi cred că-i tocmai astfel: "Ninge cu fete de zăpadă/ şi cu băieţi de gheaţă ninge,/ ninge cu pace şi iubire.../ şi Cel de Sus parcă atinge/ frunţile, creştetele toate,/ să nu mai creadă niciodată/ că inima de promoroacă/ şi sufletele de zăpadă/ n-au loc în ceastă lume... iată,/ din ce în ce mai mulţi s-adună,/ miros a sfinţi, a mir, taină,/ şi a curat, şi a furtună!//... Sigur că da! Nu?... "Şi fiecare îşi aprinde/ o lumânare... şi se-ndreaptă/ să caute un om de carne/ şi de-ascultare şi de faptă.../ şi caută fără oprire,/ caută-ncolo şi încoace,/ dar nu găseşte nici fărâmă/ de mulţumire şi de pace,/ nu află nici o vorbă bună,/ şi nici surâs, nici întrebare/ la un răspuns din tot curatul/ acestor oameni de ninsoare!"// Sigur că da! Nu?... Ies din frumuseţea cestui descântec pentru că, brusc, aud o bătaie slabă în uşă. În uşa de la frigider. Deschid şi văd Fetiţa de Zăpadă în lacrimi. I-i cald şi mă roagă s-o pun în congelator. Îi dau nişte lapte de la vaca de zăpadă şi-i fac pătuţul în congelator. După ce-i cânt descântecul cunoscut, închid uşile şi plec la gară. Fiindcă vine primăvara cu trenul de la Iaşi. Dacă n-o aşteaptă nimeni, trenul nu opreşte. Şi tare mi-i teamă că primăvara sare din mers şi-şi rupe picioarele!... Stai să vezi!
Fetiţa de zăpadă şi mâţa cu mâner (II) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
