Sigur că da!... "Nu mai e mult până mâine!"... avertizează (în şoaptă) conul Mitică la urechile măgarului lacom şi sfânt. Apoi, când clopotul religios şi toaca strigă credincioşii din Rachelu să vină la biserică pentru slujba de vecernie, gospodarul cel harnic şi flămând adaugă măgarul la cărucioară şi, fără nici o vorbă, pleacă spre casă. După activităţile de seară, Mitică se întinde în tindă, pe un pat tare şi odihnitor. Nu se culcă în odaia de culcat, la coasta femeii. Vrea să fie cât mai aproape de bătătură, nu cumva să-i "calce" ograda vreun profesionist în "subtilizat" găini, scule şi alte bunuri materiale şi spirituale din inventarul coanei conului vigilent. Ştie de multă vreme că noaptea-i sfetnic bun. Aşadar, se pune pe gândit, poate găseşte o soluţie împotriva lăcomiei cestui animal. Fiindcă nu-i prima dată când se întâmplă să-l lase cu traista goală. Şi chiar găseşte o rezolvare, şi chiar îşi mulţumeşte pentru uriaşul său IQ, coeficient de inteligenţă foarte greu sau imposibil de aflat pe astă scară dobrogeană. Ostenit de revelaţie, dar şi satisfăcut până la os, îşi face semnul crucii, îşi freacă mâinile şi începe să adoarmă buştean!... Sigur că da!... Dimineaţa, alde cucurigu-l conduc până la ieşirea din sat. Se grăbeşte. Trebuie să termine de tăiat via. Doar n-o să-l apuce Sfintele Paşti cu foarfecul pe deal. Şi are de înfipt şi haragii. Şi nici măcar nu-s pregătiţi. N-are de unde să-i mai taie şi pe ăştia. Dar vede el ce face. Că nu degeaba i-a dat Demiurgul ditamai IQ!... Iată, meditând şi căutând variante optime de rezolvare a cestor frumoase (şi costisitoare) munci de primăvară, ajunge la locul faptei! Bineînţeles, pune în practică "soluţia" de scoatere a măgarului în afara lăcomiei! Cum? Foarte simplu: nu-l mai leagă de mănuşa căruţei! îl duce şi-l priponeşte de-un salcâm, pe marginea unei râpi normale!... Scuipă-n palme şi se apucă de tăiat!... Şi dă-i, şi taie!... Şi taie, şi dă-i!... Consultă "Atlanticul" mecanic "de-afară"... şi merge să-şi pape micul dejun! Însă, surpriză, iarăşi nu găseşte nimic în căruţă! Măgarul rosese funia de legătură cu salcâmul, venise la căruţă... şi-i mâncase tot, tot, tot!... Mitică n-are planuri răzbunătoare, dar trebuie să-l dezbare pe urecheat de poftele-i "inumane!"... Seara, în drumul spre casă, nişte turişti frânează lângă Mitică, admiră atelajul şi-i dau o cutie de zahăr cubic pentru măgar!... Mai încolo, conul gospodar opreşte, se dă jos de pe capră... şi mănâncă zahăr în faţa măgarului, să-i facă în ciudă şi să-i scoată lăcomia din cap!... Stai să vezi!
Un om şi un măgar de bună voie la vie (III) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
