Bună ziua. Mă numesc Toader animaD, am domiciliu in/stabil pe strada Frunzei. Spun in/stabil deoarece, odată şi odată, vorba cântecului uitat pe nedrept, "păsărică, mută-ţi cuibul şi te du!"...în marele Dormitor subteran. Nu?...Sigur că da!
De carieră, sunt ofiţer/marinar de apă dulce, de apă sărată, de apă plată, de apă minerală, de apă vie, de apă moartă...Altfel spus, am avut obligaţia (şi plăcerea) să navighez (fluvial, maritim şi oceanic) prin apele tulburi ale comunismului, dar şi prin apele împuţite ale capitalismului nesimţit. În/din toate aceste/acele aventuri pe drumuri fără pulbere (mai mult ori mai puţin cotrobăite de piraţi, ins/piraţi, trans/piraţi, ex/piraţi) am învăţat să am răbdare şi să-i înţeleg pe-alde Ulise şi, în general, pe toţi cei care au Penelope acasă. Nu?...Sigur că da!
Din când în când (şi din ce în ce mai rar) ies "la o talpă", cum se alintă şi cum se "exprimează" Viitorul Patriei fără păr, ori cu păr în răspăr, ori cu blugi destrămaţi şi jegoşi, ori cu tenişi de dandy sărit de pe cremalieră, ori cu toate acestea dimpreună...că aşa-i şic, modern, teribil, umplut cu "stil" şi "personalitate", ca o fosă septică de cartier. Nu?...Sigur că da!
Ies încolo şi încoace. Vreau să văd cum mai funcţionează respectul, cum mai merge gratitudinea şi simţirea în Noul Oraş...şi, prin extensie, în Ţara primului Plagiator şi a primului Somnoros aflaţi pe Capra schilodită şi rahitică a României. Ies şi salut foarte mulţi oameni care nu mai răspund nici măcar la salut. Ies şi sunt nevoit să înfrunt teoretic hărmălaia "din cele ce sunt şi din cele ce mâine vor râde la soarele" liberal, social...adică soarele din "pepiniera" şi din "livada" care au dat cei mai mulţi mânjiţi şi penali cu ştaif şi rang. Numai când mă gândesc la ce "nivel/înălţime de activitate" a ajuns liberalul/gălăţeanul Paul Păcuraru şi ce "performanţe" a stabilit Adrian Năstase, mă apucă regretul că suntem tributari ticăloşiei, că stăm la cheremul unor dependenţi de ameţeala Puterii contra mici, şi contra făină, şi contra muştar, şi contra şorţ de bucătărie, şi contra şapcă, şi contra zahăr...şi contra celor mai nevinovate impulsuri ale naivităţii care propulsează hahalerele în vârful arbitrarului şi jafului de partid de stat. Nu?...Sigur că da!
Iată, chiar în clipa sat ies pe Frunzei, stau la zebră mai mult decât se stă la coadă la zebră...că strada asta-i pistă zgomotoare pentru bezmeticii din oraşul fără poliţişti! Nu?...Stai să vezi!
