Balada crinului din vale (atac la rigori mortis)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Sur/prins de rostogoluri care(-i) sfărâmă crinii

şi(-i) curmă ne/norocul de a-i fi stat în cale,

se duce să seducă ne/volnicia morţii,

să-i scoată-nfumurarea din genă, din cristale,

să-i smulgă-nţepenirea din oase şi din carne,

s-o facă bela/donă... şi (din nimic!) să-i facă

o rochie mai lungă decât eternitatea,

să se înveţe minte şi să rămână-ntreagă!

Aşa, ca o mireasă: şi-ntreagă, şi sedusă,

şi dusă-n aiurare, şi-n somnuri, şi-n păcate,

şi-n templul amăgirii... (să facă miri! şi mire!)...

să-nveţe cum se urcă, să-nveţe cum (se) cade

acolo unde crinii (n-)adorm (re)naşteri şi-unde

pulverulente muzici se prăbuşesc în sine,

unde neantul tandru-şi dă ultima suflare...

iar infinitul straşnic începe să se-ncline!

 

Sur/prins de rostogoluri, se duce să seducă

ne/volnicia morţii, s-o zvârle (dar) la nuntă...

să-şi piardă rostul, pâinea, legarea, dezlegarea,

să vadă tot ce-nseamnă să (nu) fi fost fecundă!

Citit 6760 ori Ultima modificare Miercuri, 28 Mai 2014 14:22

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.