Înjură şi aşteaptă şi-mprăştie blesteme...
de domnul şi de doamna şi de altar înjură,
blestemele-s cu flăcări şi chinuri şi urgie,
otrava-i curge-n valuri pe ochi, pe nas, pe gură!
Şi câtă nerăbdare l-încearcă n-aşteptare
şi-i clocoteşte-n carne şi-n oase şi în sânge...
vrea repede să(-i) vină în huietul mulţimii,
s-o vadă...(umilită!)...cum geme şi cum plânge!
De când se pregăteşte pentru această ziuă
de plată şi răsplată şi sadică plăcere,
îi tremură...(de poftă!)...şi sufletul, şi mintea,
şi-i zornăie arginţii în punctul de vedere!...
Gata, o vede, vine...(ea-i, ceea păcătoasă...
aceasta de acuma-i şi-aceea de atunce!)...
El...(ne/curatul!?)...zbiară, ia piatră după piatră,
îşi face semnul crucii...şi-ncepe să arunce!
