Balada cireşului amar (o chestiune de timp)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Ce să scriu cireşelor amare

din livada fără pasul ei?

ce să scriu când poamele-i duc dorul

şi se suie în salcâmi şi-n tei...

şi o strigă, însă ea n-aude,

că-i plecată-n jos, de mult, de-atunci,

când cireşul era mic şi singur

şi făcea privighetori şi cuci...

şi o aştepta să se întoarcă,

dacă nu degrabă, mai târziu,

când se coc cireşele amare...

să-mi şoptească ce şi cum să scriu?

E târziu... nu crede că mai vine

să citească ce i-am scris aşa:

fără păsări, muguri, flori şi frunze,

fără să-l mai cate cineva...!

Nici o vorbă nu-şi mai poate spune,

s-o trimită după ea, pe vânt,

nu mai face umbră, nu mai ştie

nici măcar să zică: nu mai sânt,

stau bătrân la gardul de nuiele...!

Într-o zi, cireşul ei amar

a căzut sub trăsnetul securii...

cestui timp strâmb, tâmp şi ordinar!

Citit 6530 ori Ultima modificare Miercuri, 11 Iunie 2014 16:33

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.