Dacă vrei să (nu) se mai întâmple,
uită-te-n cicoare, doamna mea...
şi auzi şi vezi ce substantive
fac şi spun ceva şi altceva!...
Uite-o lampă veche şi măruntă!...
uite şi-un cri(menestrel) hoinar!...
Vin la tine să-ţi păzească somnul,
să-şi câştige bani de buzunar
şi să ţi-l descânte până visul
vine (prin cicoare) din înalt,
din adânc, de unde (toată viaţa)
îl aştepţi şi-l strigi ca pe-un herald,
să te-anunţe cum porneşte nunta,
cum porneşte marele război:
cel de apărare a iubirii
fără moarte, fără înapoi,
cel de cucerire a cetăţii
unde zmeu-i aprig, mult şi şui,
şi ţi-ascunde rochia de stambă,
nu cumva să fugi din casa lui!...
Vezi ce fel e visul în cicoare,
cu-n cri(menestrel) şi-un licurici?...
Dacă vrei să (nu) se mai întâmple,
strigă-mă... cât pot să mă mai strigi!
