Harababura dezlănţuită în urmă cu aproape douăzeci şi cinci de ani nu are capăt. În condiţiile evidente, n-are cum. De fapt, cei care propagă/propovăduiesc devălmăşia publică sunt exact cei aleşi să apere liniştea şi ordinea cetăţii. Altfel nu-mi pot găsi explicaţie la perpetuarea panaramei din bomba numită "Atlantic", unde, ieri, dimineaţă, spre pildă, hărmălaia funcţiona perfect. Tot felul de beţivi şi hahalere, săriţi de pe fix şi din orice ţinută morală, tot felul de masculi şi femele fără căpătuială îşi permit să zvârle în aer urlete şi zgomote nimicitoare, care, în viziunea lor măruntă, în scăfârlia lor lisă, în sufletul lor luciferic, se numeşte muzică. Nici ieri, nici în alte sâmbete şi duminici, nici în alte ieri şi alte alaltăieri nu am văzut să vină vreun echipaj de poliţişti şi să ducă la spital această adunare de gunoaie. Căci la spital trebuie duşi. Pe cuvânt, îţi este şi frică să treci pe lângă rău famatul loc de pierzanie şi de "exercitare a libertăţii", cum îşi supranumesc apucăturile şi harababura ceşti terorişti sintetizaţi şi lăsaţi pe stradă să întreţină starea de nesiguranţă, suspiciunea şi urâtul.
Acum, că alcoolul, tutunul, masca de gaze, sirenele de alarmă şi căştile antifonice au devenit simboluri naţionale, nu mai este nici un dubiu, nici un mister. Că nici un fel de trimis ceresc nu mai poate rezolva balamucul şi nu mai poate mântui nenorocirea omenească, iarăşi nu mai constituie o enigmă. Că alienaţii şi sărmanii şi ţăcăniţii pământului se simt formidabil în mocirla contemporană, iarăşi avem de-a face cu o certitudine. Pericol? Sigur că da!... Însă, când te sui în autobuz şi constaţi că şi aici nesimţirea-i prezentă şi imposibil de stăvilit, şi că porneşte chiar din gâtul unui cadru didactic, la ce mama lui de catalog să te mai cruceşti în zadar?... Uite, una bucată cadru didactic turuie/huruie la o tabletă de 100 pe 200 (milimetri)! Nu tabletă pentru inimă şi minte, ci pentru telefonie şi alte farafastâcuri de asalt! Uite-aşa huruie: "...şi chiar te rog să fii pe felie... ajung şi eu acuş în cancelarie... din alea care se topesc în gură... să fiţi toţi pe felie... că mă supăr dacă nu sunteţi în păr pe felie... nu ţi-am spus că-s din alea care se topesc în gură?... hai, pa... mai am o staţie... hai, pa... mă supăr... pe felie să fiţi toţi... hai, pa... pa, pa, pa...!"... Ce să mai invoci în apărare? Ce entitate mai poate interveni să repare cest fel de con/vorbire "savantă", asemenea sărăcie cerebrală, asemenea delir?... Oricât de colocvială ar părea exprimarea cestui cadru, nu-mi las urmaşii pe mâna dumnealui!
