Sărmanele cărţi! Ba nu! Sărmanul homo sapiens! Le-a ţinut în garaj, nu a mai găsit ciocanul din cauza lor, iar acum le azvârle!...Ce spectacol trist! Mă uit...şi-mi dau lacrimile! Cărţi mucegăite, prăfuite, nenorocite! Nişte păsări în agonie! Lungi, mari, scurte, negre, albe, colorate! Unele sunt cu ochii definitiv deschişi înspre cerul pe fruntea căruia sapiensul tocmai şi-a turtit ţigara! Altele-s cu ochii definitiv închişi, să nu mai vadă-ntru pururi atâta blestemăţie, atâta făţărnicie, atâta ipocrizie pe căpăţâna şi pe sufletul celor care ţin mai mult la garaj decât la Rodica Ojog Braşoveanu, Agatha Christie, Lev Tolstoi şi Serghei Esenin!...Ce spectacol inuman! Un om dă cu cărţile de pământ, le trage bombeuri, le varsă-n tomberon şi pleacă să bea un rachiu, că tare-i bucuros pentru că a scăpat de ceste multe şi inutile substantive-n garaj!...Ce spectacol dantesc! Ce fel se uită câinii de pripas la hărnicia omului pus pe "ordine" şi "curăţenie" într-un loc al pierderii de timp plin cu tinichele, ţuică şi murături!...Ce spectacol oripilant! Oameni de gunoi răscolesc prin tomberoane, dau cărţile la o parte şi aleg bidoane şi tot felul de fleacuri murdare, dar mai "importante" şi mai "valoroase" decât Zincă sau Balzac!...Ce spectacol teribil, halucinant! Un om Ecosal răsfoieşte şi citeşte "Fabrica morţii"! O femeie îşi alege titlurile şi autorii preferate/preferaţi şi pleacă încolo, clătinând din cap a dezaprobare!...Iar eu...eu ce să fac? Îmi iau de pe jos "Ce zgomot face cântecul când moare" şi-mi aduc aminte de luna Mai, anul 2006, când am dăruit această carte cu poezii, cu dedicaţie şi autograf! Cartea zvâcneşte ca o inimă întoarsă din moarte! Cartea tremură ca o pasăre zgribulită pe sârma de sub streşini! Şi începe să-şi mişte aripile, începe să-i fie dor de cântare şi de zbor! Şi, cu glas şoptit, începe să-mi spună o poezie a lui Mihail Mataringa, ortoped la Spitalul Judeţean din Constanţa: "E mult prea mult septembrie, poete,/ în versurile tale amărui,/ şi mult prea multe ofuri şi regrete/ între coperţi de carte vrei să pui!// Aruncă o privire mai departe/ de toamna care tocmai te-mpresoară/ şi scrie alte versuri, altă carte,/ gândind la viitoarea primăvară!"//...Sigur că da! Nu?
Dau colţul străzii şi intru-n "Istina" lui badea Cristea. Doamna Valentina stă şi vinde. Cumpăr. Ies. Deasupra bisericii văd un stol de cărţi fâlfâind şi ţipând spre-o lume mai bună. Merg mâncând rahat. Doamne, ce bun e rahatul "Mirela!"...Parol!
