Îşi face bordei în coasta lui moş Ghiţă Fluture şi a ţaţei Niculina. Coasta de din vale de gardul lor, nu coasta lor anatomică, desigur. Nu s-a zbătut să obţină aprobare pentru a-şi ridica palatul subpământean. Că doar n-o să vină edilul rural să-i dărâme cuibarul subteran. Şi, chiar dacă va catadicsi să vină, n-are decât. La mintea lui (şi la mintea celor ca el) te poţi aştepta să apară cu vreun ordin de evacuare, cu vreo amendă contravenţională, cu poliţia, cu elicopterul lui nenea Smurd, cui stâlpul infamiei pe trailer şi cu vocea poporului în alai convins cu pâine şi circ, mai ales că tot ne aflăm în cea mai cumplită perioadă de decadenţă morală naţională. Nu?
Îşi face bordei pur şi simplu. Nu din ăla complicat. Nu din ăla explicat în dicţionare. Practic, îşi sapă un fel de groapă, dar nu pe loc drept, să creadă lumea că-şi face gaură pentru mormânt. Aşa, în plan înclinat, groapa-i un fel de nişă, un fel de firidă din aia, cum săpam în malul râpilor, atunci, în Copilărie, să coacem cartoafe, să facem ouă în spuză, să coacem ştiuleţi, să pârlim mingile din păr de vacă...ori să ne încălzim când brumărelul sau brumarul dădeau peste noi la cules păpuşoi şi la tăiat hlujani. Nu?
Nu-şi face bordei prea lung şi prea înalt. Numai aşa, de-un om. Fiindcă nu are nevoie de spaţiu prea mult, ţinând cont de cât timp mai are de la taică-său, de la dumnezeu şi din propria-i dotare. La ce i-ar trebui un bordei de-un hectar, dacă n-are de gând să primească musafiri? Dacă oameni nu mai sunt pe supra/faţa pământului, pe cine să primească-n ospeţie? Hahalere? Cicisbei? Hibrizi de incultură şi rachiu? Rustici care se îmbată lemn doar dată-n an, adică se turtesc în ziua de întâi octombrie şi se "trezesc" în ziua de treizeci septembrie, să înceapă un nou an de "trai pe vătrai"? Nu, sigur că nu! Fără musafiri! Numai şi numai iubitori de Literatură! Atât! Da?
Dar, în zilele astea de fior şi râs, oare cine mai iubeşte Poezia? Şi câţi mai "pierd" timpul cu Ion Minulescu, Ion Pillat, Ion Potolea, Ion Vinea, Ioan Alexandru, Ion Trandafir, Ion Avram, Ion Manea, Ion Creangă, Ioan Dan, Ioana Vulpescu, Ioana Pârvulescu...!...Ehei, de asta şi de aia îşi face Un Loc, numai un Loc, în coasta lui moş Ghiţă Fluture şi a ţaţei Niculina! Şi, dacă vrea cineva să vină la un regal de Artă a Cuvântului în fiecare zi, să vină! Fiindcă dincolo de râpă mai e o coastă, numită coasta Nimănui! Şi, amândouă, faţă în faţă...ce amfiteatru! ce rezonanţă! ce ecouri! ce lauri! şi ce solemnitate! şi ce linişte torenţială!...Şi nici un strop de Eternitate!...Să vezi şi să crezi!
