După marea revoluţie capitalistă din Decembrie 1989, adică după marele asasinat politic de la Târgovişte, părinţii mei şi ai unor dumneavoastră, foarte mulţi, au intrat, au fost nevoiţi să intre în cea mai neagră şi săracă perioadă din ultimii lor ani de viaţă. Cică li s-au retrocedat pământurile şi cică li s-au acordat foarte multe drepturi. Li s-a promis marea cu sarea. Li s-a promis compresorul şi vioara, scara fără trepte, traiul pe vătrai, venitul minim garantat, pârâul de lapte cu maluri de mămăligă. Şi lene. Lene cât cuprindeau şi cât cuprind pârloagele patriei din fiecare localitate. Şi, vai lor şi vai nouă, tare repede s-a mai prins "planta" asta păguboasă numită lene! Cu sănătatea şubredă, părinţii mei şi ai unor dumneavoastră nu prea "credeau să-nveţe a muri vrodată" într-o rânduială a căpătuielii, a raptului şi a indiferenţei. Nu credeau... însă au continuat să îndrepte, să netezească obrazul ţărânii... până la ultima lor suflare dumnezeiască. Timp şi vreme în care proaspeţii "capitalişti" s-au pus pe "tunuri" şi pe crimă organizată, mai ales că poporului alegător i se dăruise "libertatea de exprimare", asta însemnând, cică, dorinţa ultimă a sfântului cu pestelcă şi opinci. Aiurea! Sfinţii cu pestelcă şi opinci, adică părinţii mei şi ai unor dumneavoastră, foarte mulţi, au crezut că noua orânduială va "legaliza" Respectul şi-i va conferi statut de Obligatoriu în fiecare sat şi oraş. Au crezut că mandatarii noului regim vor stârpi Nesimţirea, vor cultiva Candoarea, vor combate toleranţa prost înţeleasă prin oribila sintagmă "face fiecare ce vrea". Nici vorbă! În timp şi în vreme ce părinţii mei şi ai unor dumneavoastră, mulţi, şi, zilnic, din ce în ce mai puţini, credeau în palavrele lichelelor foste şi actuale, suite-n capul României, ceşti ipochimeni începuseră cel mai mare jaf din istorie, cea mai mare bătaie de joc pe adresa părinţilor noştri. Aşa au ajuns, sărmanii, să "primească" pensii de doi lei, să li se râdă în faţă, să li se închidă uşile în nas, să fie martori neputincioşi ai spolierii naţionale! Nu?... Sigur că da! Altfel spus, sărăcia din Regat şi din Comunism era nimica toată pe lângă "lustrul" din Capitalism, însă fiecare ne/muritor avea/are "dreptul la liberă exprimare"! Nu? Şi, doamnelor şi domnilor, aţi văzut ce înseamnă "liberă exprimare" într-o libertate a nesimţirii, într-o libertate fără responsabili şi responsabilitate!
Plângea Dumnezeu pe obrazul pământului şi la moartea părinţilor noştri? Plângea! Acum... oare ce mai face Dumnezeu?... Stai să vezi!
