A zis Ileana că se mărită cu mine la sfânta Maria (III)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Sigur că da! Ce bucurie cerebrală şi sufletească mi-a dat/dăruit alcătuirea asta şi halucinogena asta din cărniţă şi osişoare! Mă uit după ea cum se mişcă de parcă pluteşte spre Deal! Oare de ce nu întoarce măcar o dată, doar o dată, monastirile (ochii, adică) cele mai albastre din împărăţiile mele reale şi imaginare? Cum aş putea să nu vreau să-i mai văd o clipă, doar o clipă, aureola? Că aureolă-i zice, parcă, nu? Jur că i-am văzut nimbul de sfântă fecioară, lumina aceea imposibil de analizat, de definit!... Nu-i nimic, îmi spun! Şi mă consolez cu gândul curat şi incendiat că am s-o văd mâine, luni, dimineaţă! Nu mai e mult până mâine, dar mie mi se pare o veşnicie, aşa de tare mă ronţăie dorul de Ileana! Deja-i aproape seară! Aud clopotul de la schitul Zimbru! Clopotul şi toaca de vecernie! Trebuie să mă închin, să mă pregătesc temeinic pentru Marea Apropiere! Oare-i bine să învăţ şi vro poezie, pentru ca să i-o recit printre vişini? Nu mi-a mărturisit că i-ar plăcea Metafora, dar nici că nu i-ar plăcea! Totuşi, am să stau la noapte şi am să-i scriu una proaspătă! Cred că pe asta am să i-o scriu: „foaie verde eşti tu!... foaie verde sunt eu!... hai pe valea din deal, să dăm apă la zmeu!//... l-am văzut singurel şi puţin, în vâlcea, asculta păsări mici şi oleacă plângea, şi am dat să-i vorbesc: ce faci, zmeule mic? o mai ştii pe ileana uitată-ntr-un plic? am citit-o din nou! vrei şi tu s-o citeşti?... uite-o, ia-o şi hai să fugim în poveşti!... el a dat ca să steie din plâns, dar n-a stat!... şi, aşa, printre lacrimi de zmeu blestemat, i-am văzut vorbe rare, de sus până jos: cu ileana, în plic, nu era făt frumos? fără el, nicăieri nu am rost pe pământ! fără el, nici nu pot să mă ţin de cuvânt! fără el, sunt un zmeu prăpădit prin vâlcea... şi simt moartea cum suie la inima mea! dă-mi o rouă s-o beau, că mi-i sufletul sec! eu sunt mic şi puţin... şi n-ajung să-mi culeg! şi, apoi, nene om, doar o vorbă-ţi mai zic: hai, te rog, hai acum şi mă-ngroapă în plic!//... foaie verde eşti tu!... foaie verde sunt eu!... hai pe valea din deal, să dăm apă la zmeu!”... Oare-o să-i placă? Oare-o să mă asculte? Oare ce-or să spună alde Nadă cei mari şi cei mici? Oare n-or să râdă de mine? N-or să mă ia-n şfichi de zeflemea? Oricum, alta mai frumoasă n-o să am putere, n-o să am imaginaţie să scriu!... Gata, mai am o mie de fluturi distanţă de mers până la casa mea cu cer la uşă! Cu cerul din ochii lui tata! Cu cerul din sufletul mamei! Cu tot cerul din Zăpodie şi din Băgăoani! Cu tot cerul din lume! Cu literă mare! Cerul!… Stai să vezi!

Citit 607 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.