Da, de bucurie, cum am zis în ziarul de ieri, îmi vine să beau toată apa din teică, mai ceva ca plăvan. Dar n-o beau. Mi-i milă de picioruşele domnişoarei Ileana. Mi-i milă că rămân pe uscat. Ş-apoi, logic, nici n-am cum, fiindcă apa urmează veşnicul „totul curge”. Până când se opreşte. Deoarece, după cum se laudă şi se aplaudă specialiştii în „mişcare”, până şi eternitatea are capăt. Dar, deocamdată, apa nu dă semne de încetare. Nici seceta n-are ce-i face. Că, zic sătenii, izvorul din care se alimentează cişmeaua-i la cincizeci de kilometri-n adânc şi nu poate nimeni să umble la el. Uite, ţeava funcţionează plină, clipocitu-i clipocit, unda-i undă, imaginea mea-n oglinda apei mă arată emoţionat şi timid, icoana Ilenei e-n aceeaşi oglindă cu mine şi o arată destul de stăpână pe sine, deloc surprinsă de cest eveniment cardinal pentru mine, cel puţin! Uite, până la sfânta Maria (ceea din August) mai sunt cam două luni şi jumătate... am timp să mă gândesc destul de bine la „soarta destinului meu şi la destinul sorţii sale”... am timp chiar să mă şi răzgândesc... am timp să visez foarte serios în legătură cu promisiunea miresei din teică!... Uite, Ileana se uită la poza mea din apă şi râde! Râde corespunzător, cred! Râde frumos, dar tare! Mi se pare că ascunde ceva, că-mi sugerează ceva, că ar vrea să pricep ceva! Ori, mulţumită aceleiaşi bucurii, mititelul din cap mi-a luat-o razna, prin păpuşoaiele şi prin grâurile omenirii locale?... Uite, Ileana-şi drege glasul de soprană de câmp şi-mi glăsuieşte didactic şi pedagogic: „Astăzi este duminică! Mâine, luni, vii la mine, acasă, ca să vadă şi tata şi mama şi toţi ai mei cu cine am de-a facerea lumii! Dar să vii negreşit! Nu cumva să-ţi treacă prin ăl de sus să nu vii, că poţi să spui adio romantismului meu! Şi să vii cât mai dimineaţă! Am dulceaţă de cireşe amare şi apă de la cişmeaua-n care ne-am pus atâtea nădejdi! Gata, eu plec să mă pregătesc pentru întâlnire! Du-te şi te pregăteşte şi tu! Habar nu ai ce te aşteaptă chiar de la începutul călătoriei şi chiar din primul pas în doi, pe drumul ne/cunoscut al ispitei! La revedere!”... Şi, acestea fiind zise, Ileana iese din teică şi pleacă la Deal. Aşa-i botezat dealul pe care/în care stă Ileana: Deal!... De fapt, aici, pe coclaurile astea minunate, toate-s cu literă mare: şi dealul, şi valea, şi calul, şi vaca, şi mama, şi tata, şi dorul! Şi moartea-i cu literă mare! Şi viaţa-i cu literă mare! Şi durerea! Şi minciuna! Până şi litera se scrie şi se rosteşte cu literă mare!.. Stai să vezi ce întâmplare, stai să vezi... cu literă Mare!
A zis Ileana că se mărită cu mine la sfânta Maria (II) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
