Draga mea Filomelă, te rog să mă ierţi că nu ţi-am mai dat nici un semn de viaţă ori de moarte, de când am plecat din clădirea în care stă şi munceşte crema mea şi a ta şi a lui! Eşti o amantă formidabilă, mult mai şucară decât cea pe care am pomenit-o în ziarul de ieri! Nu te supăra şi nu mă bate la propriu şi la figurat pentru că-ţi scriu numai când am trebuinţă de influenţa care te recomandă în toate mediile şi remediile cestui oraş cu sufletul prin tindă! Jur, negreşito, că voi fi numai al tău şi că mă voi face sclav la picioarele tale mai frumoase şi mai rezistente decât sunt cele ale uitatului nostru viaduct! Şi, repet, dacă mă ajuţi frumos şi corespunzător, am să-ţi scriu cel mai frumos poem din lume, am să fac să te pizmuiască toate femeile şi femelele din oraşul teilor schilodiţi! Poemul acesta va să-ţi aştern sub perina ta cu pene de păsărică-liră! Poemul acesta va fi lipit şi citit pe toate gardurile electorale! Poemul acesta, Filomelo: „Dac-ai s-adormi, amanto-n tramvaiul trei, vreodată,/ se vor holba la tine, ca la un bibelou,/ şi vor uita de fontă, de strung şi de lopată,/ şi veţi intra-mpreună, aiurea, în depou!// Când va sosi primarul să-ţi ceară socoteală/ că i-ai sustras flăcăii din câmpul muncii lor,/ vor declanşa o grevă din aia, cincinală,/ să-ţi facă pat şi pernă cu pene de motor!// Iar doamna prefectură va ştampila decizii,/ să-ţi învelească somnul cu straturi de ozon.../ aleşii, emanaţii vor flutura decizii/ şi vor sări, de-a valma, din schemă, din balcon!// Dar tu n-adormi, amanto, acum şi niciodată,/ că bei cafea cu litrul... şi ştiu că vei veni/ s-aud cum trăncăneşte tramvaiul trei, în pantă.../ şi să murim alături, în fiecare zi!”... Nu?... Însă, dacă nu mă serveşti, nu pupi asemenea minunăţie de text! Da?... Şi, ca să n-o mai lungesc, mai ales că ţie-ţi place poziţia mea scurtă şi cuprinzătoare, iată despre ce este vorba în rara şi lacrimogena mea rugă(minte)ciune!... Vreau, prin de/mersul tău simandicos şi acidulat, să-mi intermediezi o audienţă la domnul primar! Fiindcă, parol, trebuie să-l rog să modifice Noul Galaţi şi să-i zică Bietul Galaţi! Trebuie, tot la fel, să-l conving să lase baltă podul şi tunelul la Dunăre! Şi, cu banii irosiţi pe utopii şi pe scrumbii festivaliere, să pornească apa caldă în oraşul care pute, Filomelo, pute! Şi, dacă mă ajuţi cum se cuvine şi cum altfel nu se poate (convingătoareo, minunato, nemaipomenito, mărinimoaso) am să-l rog pe domnul primar să facă linişte şi ordine în cest oraş umplut ochi cu „negustorii cumpliţi” ai lui Barbu Nemţeanu! Te conjur, Filomelo! Da?
Scrisoare deschisă pentru amanta de la primărie Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
