Turturica mea nu dă nici un semn de viaţă. Nici Filomela. Cu nădejdea lor, nu mai ajung (în viaţa asta) faţă în faţă cu primarul. Cred că numai ele stau toată ziulica în audienţă şi-n vedere şi-n revelaţie cu marele gospodar. Oare nu se mai satură de atâtea rezolvări, de atâtea convingeri, de atâtea satisfacţii materiale şi spirituale pa malul stâng al bătrânului fluviu? Ce lacome-s femeile acestea! Şi doar m-am comportat corespunzător cu nopţile şi cu zilele lor! Şi le-am scris şi le-am re/citit la lumina lunii cele mai frumoase poezii! Şi tot nu mi-au pus nici o vorbă, nu mi-au băgat nici o pilă, nu mi-au netezit nici un drum către cel mai râvnit cabinet municipal! Constat că mi se termină toate relaţiile, că şansele mi se subţiază, că n-am să ajung niciodată să-i spun edilului cât de tristă abia mai curge Dunărea de Jos! Şi cu ce viteză se înmulţesc şi cresc şi se şcolarizează şi se adaptează câinii de maidan la condiţiile de viaţă din cartierele noastre uitate de Autorităţi (?) şi lăsate la discreţia colţarilor şi scuipătorilor şi spărgătorilor de seminţe şi derbedeilor care, vorba aia, nu au citit nici măcar Isprăvile lui Păcală! Şi cu cât sârg distrug locuinţele alde homo bezmeticus: nişte vandali cu ciocane şi fierăstraie şi bormaşini şi tot felul de alte scule ale terorii din bietele noastre cvartale! N-am să apuc să-i spun şefului de Consiliu Local că-i stă în putinţă să rezolve o sumedenie de nenorociri cuibărite-n oraş, dar nu vrea! Consiliul pe care-l conduce/dirijează (şi căruia-i este executor) poate hotărî norme locale cu caracter de lege, care să reglementeze (o dată pentru totdeauna) starea precară a bunului simţ în Bietul Galaţi! Consiliul Local, prin instrumentele din dotare şi prin instrumentele pe care şi le poate construi, poate contracara panarama celor certaţi cu ordinea şi liniştea publică, poate genera imediat starea de siguranţă şi de normalitate printre blocurile bolnave de asaltul bortelitorilor, de jegul şi de putoarea datorate lipsei apei, de apucăturile barbare ale nesimţiţilor care abia mai încap pe metrul cub! Dacă în alte localităţi din România s-a putut interzice scuipatul pe stradă şi spartul achenelor, în Galaţi de ce nu se poate? Chiar nu se pot pune la punct călătorii frauduloşi în autobuze şi tramvaie? Aceştia sunt din ce în ce mai agresivi şi mai mulţi! Opinia publică? Zero! Toate acestea, şi încă multe altele, dărâmă ideea de normal, de civilizat, sfărâmă gândul că se poate merge înainte! Autorităţile? Care Autorităţi?... Bietul Galaţi a rămas la discreţia instinctului gregar, al liberului arbitru, al lui „care pe care”! Te rog foarte mult să-mi răspunzi, amanto! Eşti ultima mea speranţă la Mila Optzeci! Dacă nici tu nu-mi dai nici un semn de viaţă ori de moarte, să ştii că n-am să-ţi mai cânt în vecii vecilor nici la turturică, nici la filomelă, nici la mierlă, nici la cinteză, nici la ciocârlie! Ai auzit, Vrăbiuţo?
Scrisoare deschisă pentru cealaltă amantă de la primărie Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
