Cu ibovnica Filomela nu am rezolvat nimic în sensul rugăminţii mele de a-mi facilita o pătrundere mai rapidă la şeful primăriei. Nu ştiu de ce n-a vrut să mă ajute, pentru că nici măcar n-a catadicsit să-mi dea o „sârmă” şi să-mi explice cum şi de ce. Cred că şi-a găsit un altul. Sau cred că nu face nici un ort în faţa alesului, mai ales că, spun gurile rele, e numai clanţa de ea. Nu-i nimic, o iau de la capăt, adică apelez la altă amantă din aceeaşi instituţie, că doar nu-s fraier să am numai una, numai două, numai şapte, numai nouă...! Am mai multe, am cam la fiecare departament câte una, două...! Fiindcă aşa mi-am zis şi mi-am propus în vremurile când eram în solda celuilalt primar: să-mi umplu sufletul şi mintea cu metrese, că astea mi-au salvat (de multe ori) destinul din gheare de acvile şi caragaţe, astea mi-au dat parizer cu ceapă în momente alimentare dificile, astea au trăit şi au murit cu poeziile mele sub perine matrimoniale, astea au pus ochii, umerii şi braţele să mă scoată din şuturile şi upercuturile inerente ale vieţii! Nu?
Prin urmare, renunţ la serviciile Filomelei şi apelez la graţiile şi posibilităţile şi smerenia altei amante din subsolul celei mai importante clădiri municipale. Că la subsol lucrează femeiuşca. Lucrează la subsol pentru cei de la suprafaţă. Că şi eu tot subteran am lucrat, chiar dacă mai umblam şi prin aer, fiind un fel de responsabil adjunct cu sirenele de alarmă, pe care le iubesc tare, definitiv, încet, frumos şi inutil.
Chiar astăzi, după ce termin scrisoarea asta, am s-o sun pe cel mai scurt fir digital şi am s-o rog fierbinte: „Sărut mâinile, dragă Turturico, te rog să mă ierţi că apelez la tine, dar să ştii că Filomela-i neserioasă, n-a vrut să pună o vorbuliţă şi în direcţia dorinţelor mele civice, doar nu i-am solicitat cine ştie ce mare intervenţie, m-aş fi înscris oficial, însă nu cred că mai prind în viaţa asta o întrevedere, mai ales că Bietul Galaţi tremură din toate încheieturile sale lipsite de calciu, mai ales că degringolada din cartiere-i la ordinea zilei, totul se desfăşoară şi se înfăşoară într-un iureş devastator, care mai de care taie pereţii din locuinţe şi-i aruncă la gunoi, care mai de care întreţine zgomotul infernal şi teroarea nesimţirii, putoarea gunoaielor zvârlite la întâmplare, care mai de care tună şi fulgeră, călătoreşte fraudulos, scuipă, râgâie, urlă, sfidează orice normă de conduită civilizată, ignoră ultima urmă/sămânţă de moralitate din relaţiile interumane! Ce zici, frumoasă Turturică? Mă serveşti? Te pup! Ailaviu!”.
