Supărată profund şi definitiv pentru că n-am fost „gentleman” când m-am dus să-i cer mâna, şi pentru că, atunci, i-am lecturat un „pretext” circumstanţial de peţire, dar şi pentru că am îndrăznit să „cerşesc” în ziarul de ieri, iată ce hal de misivă îmi azvârle Florica Spulber în cutia poştală! Citesc şi mă tăvălesc de râs pe dinăuntru şi pe dinafară: „nenorocitule cum îndrăzneşti tu boule să-mi ceri mie pământ după ce m-ai făcut de cacao când ai venit să mă iei drept femeie ce eşti de nasul meu nu vezi că eşti mic de statură şi stai cu nasul toată ziua toată noaptea-n convorbirile voastre literare ţi-ai dracului cu poezia voastră cu tot în loc să munceşti ca mine să baţi şi tu un cui să legi o sârmă să cântăreşti un lanţ vai de capul tău faci băşcălie de mine cum adică să-ţi dau taine da ce astea se cară cu carul mare cum să dai carul de pe cer jos păgânule vrei să strici galaxia cu mofturile tale auzi la el că mărul lui face păsărele calde şi păsărele reci auzi cică linia dintre naştere şi moarte bagabondule unde ai văzut tu linie de asta da ce-i gară ţi-ai dracului cu poezia voastră cu tot asta nu-i poezie asta-i scrânteală asta-i aluzie ierotică unde morţii mătii ai văzut tu sfoara pe care zici că te-a tras viaţa eu sunt ingineră şi nu văd nici o aţă să nu te mai văd asceticule să nu mai saluţi nici părinţii mei dacă nu vrei să bagi la cap te pârăsc la ghiocel şi-ai văzut ce puternic e tu nu eşti în stare să ai măcar o dacie el are audi ai grijă poţi s-o iei pe cocoaşă habar n-ai cât a bocit mama după ce ai citit panarama aia la peţit fante de cruce neagră ce eşti marş din sufletul meu şi din calea mea după aia tata era să se spânzure da s-o rup craca că era putredă fiindcă s-o consumat şi el cu textul tău ce alexandri-i poet nu tu scârţarule săracule mai citeşte şi tu vlahuţă sirena lui roaită chiorule habar n-ai de lazăr de la rusca nu ştii ce-i aia deşliu şi porumbacu sper c-ai înţeles despre ce-i vorba-n misiva asta zi mersi că am fost gigea şi amiabilă alta te-ar fi spart în bătaie cu prietenul gata nu te salut pe. se. să nu-mi mai vâri nimic în cutie că-ţi dau cu ea peste ochi punct ţi-ai dracului cu poezia voastră cu tot adio”...
Cam la câteva zeci de lungimi de dumitriţe înălţime, prin irisurile înnourate ale văz/duhului meu, dinspre Susul Moldovei de Jos, trece un V cu aripi, un cârd de ţipete, un stol de mirări cu pene... să ducă departe, din ce în ce mai departe, toate cântecele pe care le-au mugurit, le-au frunzit, le-au florit, le-au hrănit şi le-au învăţat să zboare! Din colţul pe care-l face strada Spătarului cu strada Română, răsare poştăriţa şi-mi dă „Convorbiri literare” cu poezia pe care i-am recitat-o inginerei Spulber şi din cauza căreia mi-a dat două palme!... Stai să vezi ce n-a putut înghiţi domnişoara cu cuie, sârmă şi lanţuri sub claia de permanent!
