Frumos, foarte frumos...negreşit...impecabil!...Păi, cum mama zmeilor să nu fie Frumos când Urâtul şi-a luat picioarele de-a spinarea şi inima-n dinţi şi s-a dus în Eden, sub Mărul păzit de ciomagul-Adam şi de farmecul-Eva? Ia să vedeţi şi să ascultaţi dimensiunile şi consistenţa cestui Frumos acoperit/descoperit întru veşnică Admirare/Iluminare a celor „proşti, dar mulţi”, aflaţi în solda domnului Vodă-Lăpuşneanul!
[Durerea-n pălărie (acum) este la modă/ – stă verbul şi aşteaptă la uşa unui tâmp – / în ţara lui „Tânjală” şi a lui „Greaţă-vodă”/ se înmulţesc târtanii şi iepurii de câmp!...
Bufonul osteneşte pa capră şi asudă;/ dă semne de epavă căruţa cu Sperjuri;/ cu borş-flăcău, cu oase, cu mămăligă crudă/ nu mai apuci (în Viaţă) „pachetul cu măsuri”!...
Alde tămâie proastă şi strânşi în ghilimele,/ cu ghioaga şi lămpaşul cică sădesc la flori.../ iar Adevărul cade sătul de friganele,/ lovit în cap de foarte multe spre zece ori!...
Caricatura umblă şi vrea prerogative,/ pe lângă boi plesneşte din „milă” şi din bici,/ are furnir pe faţă şi tun cu sedative/ şi fabrică Iluzii cu sos marilor mici!...
Nu-i intră apa-n cizme şi frigu-n mădulare,/ nu vrea să recunoască sindromul „mi-au” şi „miau”,/ Agricultura geme cu grebla pe spinare,/ ameninţată (zilnic) de veşnicul „baubau”!...
S-apropie, zâmbeşte şi îţi aruncă „hapul”.../ şi-l bei cu coca-cola, cu mutră de martir.../ vomiţi, înjuri şi cauţi un loc de dat cu capul.../ şi te îndrepţi (pe prispă) în ultimul Sictir!...
Durerea-n pălărie a cucerit Prostia/ – nu-ţi face nici o grijă că mori „ucis de viu” – / stai liniştit şi strigă frumos: „jos Pălăria!...n-am bani de pus pe Cruce, nici lemn pentru sicriu”!...
În rest, Reforma trece cu iz de Hodoroagă.../ la Cotroceni rulează un film pentru adulţi.../Sosesc SRI/Fanţii călare pe „măi/dragă”,/ să pună microfoane în nas la surdomuţi!]...
Urât, foarte urât...negreşit...impecabil!...Păi, cum mama zmeilor să nu fie Urât când Frumosul şi-a luat picioarele de-a spinarea şi inima-n dinţi şi s-a cărăbănit în Tartar, sub lozinca „voi ce intraţi, lăsaţi orice speranţă”?...Nu?
