Demult, cam înainte de prima Duminică a Orbului post/decembrist, gargara şi minciuna electorală funcţionau cu perfecţiune moleculară, dispuneau de absolut toate ingredientele fizice şi chimice şi „spirituale”, cum şi acum, bineînţeles! De pildă, candidatul rânjitor până la urechi promitea credite financiare (foarte uşor de suportat) tuturor ţăranilor moldotransilvlahi, dacă vor să cumpere, să crească, să înmulţească o...vacă! În naivitatea lor legendară, unii (foarte mulţi) chiar au crezut în „praful de pe tobă”, chiar se smiorcăiau de atâta şi atâta bucurie pe cap de locuitor, pe care le-o aduce (pe masă, în trup şi în suflet) cel mai „cinstit” şi cel mai „întâiul” pretendent la Capra României! Şi nu numai că au crezut, ci s-au şi „repezit” spre epi/centrul kilometrului Zero! Alţii, tot la fel de naivi şi tot la fel de foarte mulţi, aveau informaţii că pot să-şi ia direct vacă...şi că vor plăti cu lapte, brânză, carne, piele...!...Numai în ziarul de astăzi şi de mâine puteţi citi ce a păţit un ţăran credul şi amator de gogoşi electorale! Cu ce s-a ales Iobagul din titlu, dar şi omologul său, Opincă, nu-i greu de presupus! Cruciţi-vă!
Odată, nea Opincă şi frate-său, Iobagul, re/strânşi (spre rezistenţă!) cu foamea şi ciomagul, au dat în sus, cu banul, să vadă cine pleacă la kilometrul Zero, pentru dolari de vacă. [L-au auzit, desigur, ei înşişi, într-o seară, pe domnul Preşedinte, electorând prin Ţară, că le acordă dreptul (şi stângul) să-mprumute dolari fără dobândă, să aibă puncte-puncte...] Şi a căzut Iobagul la sorţi!...Dis-dimineaţă, s-a repezit la brânză, la ouă şi la raţă, le-a îndesat în traistă...şi a luat şi-o rangă, să fie cât mai primul servit la doamna Bancă!...Ajuns în Capitală, normal, Iobagul trage Napoleon la halbă, să fie hâtru-n doage!...Apoi, râgâie tandru, se strâmbă, se îndreaptă spre the-bârlog-ul ălui cu Cucuvea deşteaptă!...[fiindcă el (acolo) a învăţat că şade Puterea Populară şi Tava cu Monade...fiindcă el (acolo) a învăţat că „este” dolari şi acadele, pământ, cirezi agreste...!]...Se-ncruntă badigardul: „Ce vrei? ce te aduce aici, la celavekul gătit ca să se culce?” – „Io-s un Iobag cu acte!...io am căzut în tură!...io sunt să fiu trimisul Iobag deschis la gură!...vreau verzi ca leuşteanul!...vreau vacă!...să se scoale, că îl deşteapt-un fraier Iobag fără parale!”...Atuncea, SPP-ul...(plătit, viril şi foarte botos că-l deranjeaz-un Iobag până la moarte)...dă ordin să dispară Bacteria Rurală, să nu mai piardă vremea, plângând prin Capitală!...(Stai să vezi şi să auzi câtă înţelegere şi câtă înţelepciune s-a desfăşurat la Poarta Palatului Păcălitor!)...
