Hai să dăm mână cu mână...(nu aşa se cere?)...
şi să ne jucăm călare pe lepidoptere!
Hai să dăm ovăz la caii care-au fost potrivă
mie, ţie, lui...sărmanii morţi fără colivă!
Hai să dăm iarbă la boii cu-ndurarea trează
şi să îmblânzim ciomagul prostului de vază!
Hai să netezim cărarea Susului spre-ncoace,
să se roage pentru Cine...sau să nu se roage!
Hai să dăm apă la moară...(ştii tu care moară?)...
moara cea cu piatră scumpă din odinioară!
Hai să punem Totdeauna peste Niciodată,
să se poată da la Cină...sau să nu se poată!
Hai să punem Niciodată peste Totdeauna,
să se vadă cum triumfă-ntr-adevăr minciuna!
Hai să facem o minune, uite-aşa, în joacă,
să se-ncânte Universul şi, apoi, să tacă!...
Hai să hăis ori ceală pentru orice îndreptare!...
Vai, ce mică-i Veşnicia-n Clipa asta Mare!
