Pe Maria de la Cimitir am cunoscut-o la nuntă. La nunta ei, deoarece m-a rugat să-i fiu din Ăla de Onoare. Şi zău că n-am putut s-o refuz, mai ales că Aia de Onoare era Maria de la Contabilitate, iar cununiile i le-au ţinut/aşezat Maria de la Frizerie. Nunta s-a desfăşurat pe Valea Mielului, un fel de amfiteatru natural, situat în partea de nord-nord-vest a localităţii Rădeşti. O fanfară alcătuită din doisprezece magraoni talentaţi a cântat continuu, începând din dimineaţa zilei de duminică, până în zorii zilei de luni. Valsurile şi sârbele şi horele se auzeau tocmai peste şapte sate. Şi ce-a mai plouat, Dumnezeule! Dar nimeni, absolut nimeni nu a părăsit locul supliciului/fericirii! Au rezistat şi au suferit toţi, până la capăt! Drept dar, mirele şi mireasa au primit patru saci cu grâu de anul trecut, o vacă tânără şi a făta, un cal pur-sânge, şapte cocoşi, unsprezece găini, un plug, doi boi, juma de hectar de pământ în pantă, cu livadă, cinci prăjini de vie nobilă, un război de ţesut, şase velinţe, opt lăicere, o cuvertură, şaptesprezece oi, cinci capre, patru câini, un ciomag artistic încrustat cu literele iniţiale ale numelor şi prenumelor celor doi preafericiţi, o balercă cu vin, nişte sape nou-nouţe, o roabă de două persoane, o coasă... urale şi urări de copilaşi mulţi, frumoşi şi deştepţi! În zorii zilei de luni, după dezgătirea ritualică a miresei şi după contabilizarea cestei impresionante averi, mirele s-a dus să scoată apă din fântâna apropiată, a lunecat pe glod şi a căzut în ea! Păcat! Dacă fântâna ar fi fost cu gura în jos, mirele ar fi trăit şi acum! Fireşte, l-au scos şi l-au îngropat aşa, murat şi mire, cimitirul fiind pe dealul alăturat, iar popa fiind printre invitaţi!... De atunci, Maria s-a mutat la cimitir, averea a fost returnată donatorilor... şi totul se petrece normal, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Ieri, cu poşta de seară, primesc un plic de la Maria. Deschid, desfac şi citesc: "cred că-i bine să vii. sunt de mult şi mi-i frig. şi mi-i foame. şi n-am nici măcar un covrig. nici măcar de la mese înalte un rest. nici un semn solidar de la şeful celest!/ cred că-i bine să vii şi să faci până când miliarde vor fi de covrigi pe pământ. şi de-a dura să-i dai, fără milă, spre toţi. toţi poeţii să spună că sunt nişte roţi. nişte cercuri, de fapt. să alerge-napoi, pe cărarea din grâul cu maci şi cu noi, cei rămaşi să păzim toată slava de-atunci, doar cu „sînt cel ce sînt”... şi cu zece porunci!/ cred că-i bine să vii, că se face târziu şi începe tic-tac(ul) să tacă pe viu. şi începe o steauă să stea în pustii. să-i aduci un covrig. cred că-i bine să vii!”... Sigur că da! Zău că nu pot s-o refuz! Maria din ziarul de mâine mi-a promis că mă merge cu mine, astăzi, spre seară, s-o vedem şi s-o auzim pe Maria din Cimitir!...
Aventuri cu Maria de la Cimitir Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
